■ Eugenia Iftodi (1915 – 2005) – In memoriam ■

 

 

 

Eugenia Iftodi | 1915 – 2005 | – Chipuri şi locuri

 

  

  

Doamne, Tată părinte,

io mă rog sara culcându-mă,

demeneaţa sculându-mă

cu ochii udzi,

Doamne, Tu din ceri m-audzi,

Doamne, Tu din ceri

cu dreapta Ta toate mi-i da

câte eu cer,

Tu cu mila Ta

dă-mi putere-a mă-ndrepta

să mă duc pre calea Ta,

pune, Doamne,-ntr-a mé cale

soarele luminii Tale,

ca să fugă cele rele

din calea viéţii mele,

ca să-nalţ sufletu’ mieu

până sus la Dumnedzău.

Domnul Dumnedzăul mieu,

eu tot Ţi-am greşit mereu,

fă miluca, nu mă pierde,

nişi la iad nu mă trimete,

între capuri strehuiete,

cu-a Ta milă mă coprinde

între oícăle cele blânde.

 

Amin.

  

 

 

• Text: Rugăciune culeasă de Eugenia Iftodi în 1959, de la Ana Drăguş, în satul Deseşti, Maramureş; apud Eugenia Iftodi, Chipuri şi locuri / Foyers de jadis, ediţie bilingvă, ilustrată, Bucureşti, 2000. | Mulţumiri doamnei Gina Vieru |
• Imagine: Eugenia Iftodi, seria Desene din Pădureni, cca. 1959-1965 (în ed. cit., p. 69).

 

 

Pentru a cita acest articol:

Restitutio Benjamin Fondane – https://fondane.wordpress.com/  

Gratias agimus.