Benjamin FONDANE – Trei scenarii. Cinepoeme, 1928 (traducere din limba franceză)
20 juin 2011 § Poster un commentaire
.
.
.
Volumul Trois scénarii. Cinépoèmes a apărut la Bruxelles, editat de Documents Internationaux de l’esprit nouveau, în anul 1928, în 29 de exemplare. Textul era însoţit de două fotografii realizate de Man Ray, iar coperta reproducea o compoziţie a aceluiaşi Man Ray, extrasă din lucrarea Champs délicieux, apărută la Paris în 1922. Cinepoemele sunt printre primele texte publicate de Fondane în limba franceză, după emigrarea din România (în 1923) şi după o lungă tăcere. Fondane se află în căutarea tonului just, a unei posibilităţi de a ieşi din criza pe care o traversează. Iar ieşirea se va produce odată cu descoperirea cinematografiei şi a tehnicilor vizuale ale acesteia – de la filmarea propriu-zisă, ritmare, lumini, la efectele şi decupajele din montaj. „2 x 2“ – titlul prefeţei lui Fondane, trimite la lupta împotriva evidenţelor raţiunii, expresie şi model existenţial deopotrivă, pe care Fondane avea să le interiorizeze şi să le verbalizeze în urma întâlnirii sale cu filosoful Lev Șestov.
Scenariile se numesc Paupières mûres, Barre fixe, Mtasipoj. Cel din urmă este un omagiu adus scriitorului şi pictorului Georges Ribemont-Dessaignes (1884-1974); titlul însuşi – Mtasipoj –, cuvânt folosit de Ribemont-Dessaignes în L’autruche aux yeux clos din 1924, ilustrează dezarticularea lingvistică, iraţionalul. Fondane numerotează fiecare imagine, este atent la precizia detaliului şi la succesiunea riguroasă a planurilor; fragmentaritatea devine, aici, principiu estetic: o dezagregare sistematică dar păstrând ritmul subiacent al unei paradoxale plenitudini. Fondane recurge mereu la figuri suprarealiste, cu personaje în criză, aflate adeseori sub semnul derizoriului, al patafizicii – în sensul lui Jarry: deconstrucţie a realităţii şi reconstrucţie în absurd. Din acest amalgam de sensuri rezultă nu doar o logică, ci o infinitate de logici care se completează ori se invalidează reciproc. Articulaţie poetică, de fapt, la care Fondane, odată cu trecerea timpului şi redactarea volumelor propriu-zise de poezie franceză (în formă fixă), va renunţa, pentru a nu păstra decât – aşa cum o mărturiseşte el însuşi – „absurdul gust al libertăţii“.
Am căutat să respectăm, în traducerea noastră, topica lui Fondane, precum şi punctuaţia minimală ori jocul permanent dintre substantivele articulate şi cele nearticulate, care, alături de propoziţiile eliptice, ilustrează cel mai bine natura secvenţială şi fragmentară a acestor scrieri. Este, după expresia lui Fondane, „era scenariilor care nu pot fi turnate“. Dar, tocmai în măsura în care ele par a nu putea fi turnate, aceste scenarii păstrează un uriaş potenţial estetic, destinate cum sunt să „creeze o stare provizorie a spiritului pe care memoria o consumă în actul lecturii“.
Cinepoemele au fost reeditate la editura Plasma, în anul 1984, într-un volum care cuprinde şi alte texte legate de cinematografie, reunite şi prezentate de Michel Carassou, purtând titlul Écrits pour le cinéma. Le muet et le parlant (ediţie epuizată). Sub acelaşi titlu, textele au apărut, în 2007, la editura Verdier, în colecţia „Poche“. Traducerea noastră a fost făcută după ediţia publicată de Fondane însuşi, în anul 1928; prima ei apariţie – prin bunăvoinţa Doamnei Gabriela Gavril, căreia îi mulţumim, încă o dată, pe această cale – a avut loc în numerele 9 şi 10, din septembrie-octombrie 2009, ale revistei Timpul.
Luiza Palanciuc şi Mihai Șora
BENJAMIN FONDANE
Trei scenarii. Cinepoeme
2 x 2
Oricât de mare ar fi prestigiul de care se bucură, nu mi se pare că cinematografia [1] ar fi sortită unui viitor al desăvârşirii, vreau să spun: unei stări apropiate de fixare, de decădere. Pentru bunul motiv că ceea ce i se opune cel mai mult cinematografiei – care de-abia aşteaptă să se oprească din mers – este tocmai obiectivul sau aparatul care i-a dat naştere, obiectivul care se opinteşte mereu s-o smulgă din lăcaşul în care a văzut lumina zilei, dinpreţioasa ei materie cenuşie, gânditoare, tulburătoare, acest limbaj tot mai precis, mai şlefuit, despre care în niciun caz nu s-ar putea spune că ar fi ameninţat să lâncezească. Obiectivul are, fără îndoială, totul de aşteptat din partea inginerilor, şi totul de temut din partea cineaştilor. El detestă mai mult chiar decât noi cinematografia-ca-a-şaptea-artă. Îi este ruşine că e folosit în scopuri atât de josnice, că ajunge să fie cloaca „literaturii“ (fie rea, fie bună), să fie judecat mai mult după rezultatele lui trucate decât după esenţă, şi să dea la iveală cel mai adesea rezultatul unei reprezentări – când, de fapt, el este gata-gata să dea la iveală creaţia pură. Obiectivul ca duşman al cinematografiei – iată drama viitorului apropiat.
Dar cinematografia a luat naştere în funcţie de ceva de care nu poate fi dezlipită, care o înzestrează cu o putere teribilă şi îi fixează locul – iar această putere se numeşte: plictiseală, imensa Plictiseală care roade ficatul îmbătrânit al societăţilor contemporane. Mai tânără decât cei doi mari înaintaşi ai săi – ziarul şi music-hall-ul –, cinematografia a avut şansa de a se naşte tocmai în clipa catastrofală în care omul a început să-şi dea seama că totul se dusese pe apa Sâmbetei şi nu avea să se mai întoarcă în veci. Nu era, prin urmare, câtuşi de puţin momentul de a fi liber. Mulţimile moderne cereau pâine şi cinematografie; un drog – de ce nu? De unde, până-n vremea din urmă, plictiseala fusese un subţire viciu individual, iat-o ridicată la rangul de funcţie socială – plictiseala, această unică formă de fericire proprie societăţilor capitaliste guvernate de o morală a perfectibilităţii nesfârşite prin mijlocirea progresului mecanic.
Dar cauţiunea acestui progres să fii tocmai tu, formă de exaltare necunoscută până mai deunăzi, exaltare a tuturor forţelor distructive ale omului, întoarse împotrivă-i, exaltare a unei nevoi de a se îndepărta de sine, care îi este o consecinţă, precum şi a neputinţei de a o face – un fel de corolar al tuturor acestora? Să mergem, aşadar, la cinema, de vreme ce iată singura artă care n-a fost niciodată clasică, înţelegând, prin artă clasică, un simţ intim al realului care, în schimbul unei măgulitoare garanţii de durată, acceptă să fie dresată de către raţiune cu ajutorul aparatelor ei ortopedice, al corsetelor ei de ghips, al măştilor de gaz, şi să răspundă din plin exigenţelor omului celui mai de dispreţuit, celui mai mizerabil pe care mi-a fost dat să-l cunosc – vreau să spun: ale omului clasic [2]. Într-adevăr, cine, plictiselii de care e cuprins, numai Dumnezeu ştie cât de apăsătoare, cât de invadatoare, nu i-ar prefera toate plăcerile, adunate la un loc, ale unui om satisfăcut, oricărei epoci i-ar aparţine acesta? Este unul dintre rarele lucruri ţinute încă la mare cinste de către oameni acest refuz de a uita, de a înlătura experienţele lui cele mai dureroase, chiar dacă această uitare i-ar pune, în schimb, la dispoziţie un „sesam, deschide-te!“. Nu refuz averea lui Rothschild, dar refuz să trăiesc aşa cum trăieşte el, nu vreau să fiu Rothschild! (Şi s-ar putea foarte bine ca plictiseala ce-l copleşeşte pe Rothschild să fie de zece, de o sută de ori mai mare ca a noastră, s-ar putea chiar ca ea să fie pe măsura averii lui.
Să mergem, aşadar, la cinema, de vreme ce – în pofida voinţei de a se târî cât mai jos – abc-ul tehnicii sale încă nu şi-a epuizat puterea de a capta misterul realităţii, chiar şi pe al celei mai hidoase. Aparat de lirism prin excelenţă! Ce rol vor fi jucat, oare, în istoria omenirii, literele a, b, c şi să fi atârnat, cumva, importanţa acestui rol de numărul de cuvinte în compunerea cărora au intrat aceste litere, făcând ca soarta noastră să se schimbe când în bine, când în rău? Superstiţia să nu fie ea, oare, decât poezia săracilor? Cinematografia este fără îndoială chemată să dea naştere unor superstiţii noi, făcând ca cele neînsufleţite să ne stoarcă lacrimi, aducând puhoiul de realitate pe ecran datorită gros-plan-urilor, dând naştere arbitrariului: ea introduce noţiunea de cantitate lirică, punctul de vedere al discontinuităţii, jocul simultaneităţii; îşi sprijină judecăţile despre om pe dimensiunea-durată. Niciun aspect al realităţii nu i se poate sustrage – mai atârnăm noi, oare, de adevărurile tale, Fizică? Supraimpresiunea face posibilă ocuparea simultană, de către două trupuri, a aceluiaşi loc din spaţiu; dar, împotriva lui Bergson, ea afirmă, cu pasiune, că două senzaţii diferite pot fi egale. Tocmai pentru că apucase să lase urme pe o placă fotografică, a ajuns, se pare, radiul să-i provoace pe cercetători şi să fie astfel adus la viaţă; cinematografia stă la pânda tuturor razelor X; există ceva nou, vă spun că există ceva nou în lume; iar cinematografia este prima care îl înhaţă.
Cântarul ne îngăduie să aflăm greutatea noastră aparentă; cinematografia – capacitatea noastră de mobilitate reală. Absorbiţi de ritmurile sale, încetăm să mai avem un chip, să mai fim obiecte de fotografiat, să mai dăm glas clipei care trece; de la un anumit număr în sus de imagini pe secundă, lumea exterioară încetează să mai fie gândită aşa cum ni se prezintă, se evaporă; de acum încolo este vorba de cu totul altceva. Puţin îi pasă cinematografiei de prejudecăţile noastre, de imaginea pe care, la urma urmei, am vrea s-o păstrăm despre noi înşine. Toate acestea, cinematografia le dă la o parte cu dosul palmei, dar nici inversul lor nu-i trezeşte interesul. Ea se amuză la nebunie să ne modifice, să ne răzuie pe viu, să ne scoată din ţâţâni, să ne facă să ne dăm în spectacol. Noi suntem obiect al poftelor sale, în noi îşi găseşte încântarea; noi îi suntem unica pradă, cinematografia pur abstractă (absolută) nefiind menită decât să joace un rol critic: să facă analiza elementelor pure înfruntându-se unele pe altele, să rupă definitiv legătura cu artele imitative, să dea un bobârnac spiritului adormit; să dispară, aşişderea cubismului. Cutare relief abstract al lui Arp câştigă nespus dacă primeşte titlul de „Sticlă-buric“; la fel, cutare dans al culorilor pure semnat de Man Ray, al cărui punct de plecare era o simplă cutie de gulere. Doar omul şi ceea ce-l distruge pe om ne trezeşte interesul. La punctul de vârf al spiritului, la cel mai înalt grad de absolut al acestuia, oricare dintre actele noastre, luat la întâmplare, nu va fi, în ultimă instanţă, decât o evaluare morală a lumii. Inumanul este doar acoperământul păros al omenescului, vidul acoperit cu tot dinadinsul cu o coajă de portocală, groaza fără chip. Afirmaţia tânărului Nietzsche că lumea nu poate fi justificată decât dintr-un punct de vedere estetic nu mi-a plăcut decât atâta vreme cât am acceptat să mă las dus de nas; că avea s-o facă fărâme ceva mai târziu, pentru mine faptul acesta era ca şi cum nici n-ar fi fost; aşişderea lui, făceam să pară drept eroism o primă laşitate. Chiar atât de teamă să-i fi fost să cunoască „adevărul“ în legătură cu tragedia elină?
Că cinematografia îi îngăduie omului să desluşească mai limpede taina lucrurilor, iată ceva ce sare-n ochi. Dar Dumnezeul-Cinema nu va fi în stare să-mi ghicească religia, nici vreun alt idol la care mă voi fi închinând. N-ar putea dărui mai mult decât dăruieşte poezia, şi cine ştie dacă poezia, oricât de zelos şi de pătimaş ar fi iubită, este capabilă să deschidă chiar şi numai o stridie fără ajutorul cuţitului, să tragă semnalul de alarmă într-un moment de panică. Întocmai poeziei, nici cinematografia nu va putea să ne elibereze de năravuri, ea ne va lăsa pradă obişnuinţelor noastre, pierderii timpului; menită cum este să acţioneze (în vederea cărui scop?), ea va accepta să servească – tocmai ea, arta cea mai imorală dintre toate artele – ipocrizia celor mai stupide, mai americane moravuri. Dar ea măcar va fi izbutit – după ce toate sforăriile se vor fi uzat – să ne adune la un loc în faţa unei neînţelegeri dintre cele mai noi şi să sporească şansele a ceea ce îndeobşte numim: „a trăi“.
Aşadar, nu pentru a corecta cinematografia, nu pentru a o face mai bună (tot ce-i cerem este să nu devină o artă) ne propunem noi, la rându-ne, acest nou malaxor destinat să înlăture din mentalitatea oamenilor o anumită formă de cinematografie, înlocuind-o cu alta. Îi adăugăm scrupulele noastre, precum şi neliniştea, sila şi energia de care dispunem, şi care au rămas fără întrebuinţare în acest secol. În clipa dezintoxicării prin scriere – de vreme ce lucrul acesta este inevitabil –, le cerem cu sfială acestor mijloace, a căror enigmă ne epuizează înainte de a se fi epuizat ea însăşi, le cerem, deci, să binevoiască a pronunţa alte cuvinte – şi anume: pe ale noastre. Căci noi suntem de vină dacă cinematografia a fost luată în exploatare de toţi negustorii lumii. Nerozilor le-a fost mereu dat să ajungă în frunte. În timp ce ei mergeau la cinema încrezători şi fără vreo altă intenţie decât aceea de a se distra, noi i-am îngustat prosteşte deschiderea, dispreţuind cinematografia în numele ARTEI. Şi totuşi, ar fi fost de-ajuns să mergem la cinema pentru ca, schimbând-o, să ne schimbăm şi pe noi. Tot aşa vom schimba şi meşteşugul potcovarului, ba până şi chimia organică. Până una, alta, câteva persoane însufleţite de bune intenţii sunt dispuse să pornească într-o atare aventură. Mijlocele pe care le au la îndemână nu sunt pe măsură – aşa încât n-aş paria pe reuşita lor. De vreme ce mă îndoiesc, mă abţin să le încredinţez aceste scenarii.
Să inaugurăm, aşadar, era scenariilor care nu pot fi turnate. Vom găsi în ele câte ceva din mirabila frumuseţe a foetuşilor. Să ne grăbim să spunem că aceste scenarii – scrise pentru a fi citite – vor fi repede înecate de „literatură“ (puteţi dibui urme ale acestui vitriol în cele trei cinepoeme ale mele!), adevăratul scenariu fiind, prin natura lui, aproape ilizibil, imposibil de scris [3]. Dar, atunci, la ce bun să mă agăţ de bună voie de acest neant? În ce scop? Este o parte din mine însumi pe care poezia o respingea pentru a-şi putea formula propriile ei întrebări, adânc tulburătoare, şi care îşi găseşte în cinematografie un amplificator de nădejde. Cât anume va fi trăgând ea la cântar – nu ştiu. Cât voi fi trăgând eu – de asemenea nu ştiu. Nimeni nu mai scrie decât pentru a-şi da seama dacă într-adevăr are un miez. Şi nici nu publică decât pentru a-şi asigura câte un receptor, pentru a-şi răspândi îndoiala la cât mai mulţi oameni – pe care, de altfel, nici nu speră să-i găsească [4]. Scrisul: un soi de fals punct de sprijin pentru oameni a căror timiditate i-a făcut să-şi piardă centrul de greutate, ca şi cum ar fi fluierat într-un salon de recepţie sau ar fi vorbit ţinându-şi mâinile în buzunar ori ar fi pus întrebări neghioabe precum Rousseau. Putem, de asemenea, căuta în acest fel de a fi echivalentul încântătoarei absurdităţi – cu care omul ajunge, la urma urmei, chiar să se laude – pe care o numim „l’esprit de l’escalier“.
***
Atât decupajul, cât şi cele câteva indicaţii tehnice figurând în textul acestor trei cinepoeme nu reprezintă decât nişte aluzii oblice la realizarea lor cinematografică; ele au doar menirea să creeze o stare de spirit provizorie, pe care memoria o consumă în actul lecturii.
■
PLEOAPE COAPTE
1
o umbră se prelinge de-a lungul unui zid prost luminat pe care paralel se mişcă o mână indicatoare albă
2
o altă umbră pe acelaşi zid mâna indicatoare se mişcă în sens contrar
3
vârful unui reverber cu două lumânări două flăcări din care privirea umană
4
se scufundă cu disperare în noaptea luminând cu un reflector mobil de la dreapta la stânga forme spălăcite: firme, vitrine întârzie puţin
5
deasupra unei bucăţi de trotuar unde
6
o pălărie se dă de-a berbeleacul
7
traiectoria unei lovituri de pumn
8
mână bălăngănindu-se purtând mănuşă albă
9
din nou lovitură de pumn
10
pantalon cu dungă ţeapănă se fleşcăie
11
pantalon de salopetă în poziţie de box
12
nas care sângerează
13
şapcă pe un fular văzute din spate
14
ochi încercănat
15
mâna moale străduindu-se să înhaţe un capăt de fular dar neizbutind decât să spintece aerul
16
cădere a unei mase
17
mână scotocind pe jos într-un buzunar
18
reverberul foarte înclinat gata să cadă ţinteşte
19
pălăria mototolită sub lovituri de picioare sângerânde
20
explozie de magneziu
21
vitrină în care un străveziu manechin de croitor
22
aplaudă ca scos din minţi
23
bandă mişcătoare a unui jurnal luminos extrem de îndepărtat ilizibil apoi: Paris în data de… la balul ambasadei Spaniei cea mai tânără infantă…
24
imensă mână vulgară murdară se apropie de un delicat genunchi de femeie mărime naturală; mâna creşte până ce ajunge să cuprindă genunchiul în căuşul palmei
25
dar în genunchi un ochi de femeie
26
mâna se micşorează se chirceşte se adună până la a deveni
27
mâna mişcătoare a unui vagabond cu creştetul pe dalele peronului
28
joc de lumini al unei singure reclame la vedere – apoi a două – a trei – balet agitat (bar – tutungerie – cafenea – bere de Strasbourg etc.)
29
imaginea firmei bere de Strasbourg proiectată peste aceea a bărbatului adormit
30
în această clipă postavul verde al unei mese de biliard văzut printr-un geam devine vertical cu bile albe împerechindu-se două câte două sau despărţindu-se ca apucate pe neaşteptate de delir
31
gros-plan pe un ventilator care se învârte nebuneşte
32
aparatul respiratoriu al bărbatului ai cărui plămâni se pipernicesc la început mai încet apoi din ce în ce iute se închid se desprind – frunze veştede
33
uşa batantă a unei cafenele începe să se învârtă năprasnic când în gol când cu oameni
33 bis
un bărbat un al doilea un al cincisprezecelea sunt înghiţiţi de uşa turnantă (ritmul trecând de la accelerat la foarte încet)
34
bărbat întins la orizontală lângă zid acoperit cu o pătură metalică zguduit de frisoane puternice
34bis
bărbatul în picioare văzut din spate dansează şimi în faţa tejghelei unui bar
34ter
tânărul bărbat văzut din faţă scutură după tejghea un shaker pentru cocteil
35
se priveşte într-o oglindă
36
în care îşi vede faţa bustul stând la o masă
37
sub care apar două picioare de femeie
38
întoarce capul ca să vadă mai bine pe unde s-ar putea afla picioarele
39
iată-le: obiectivul urcă până la înălţimea mesei cu
40
halbă goală farfurioară întoarsă doi gologani de bacşiş
41
american al femeii
42
tânărul îşi întoarce de mai multe ori capul
43
în faţa oglinzii: se vede în ea cu picioare de femeie
44
spre femeie: a cărei figură ştearsă o zăreşte
45
o pălărie două trei agăţate în cuier
46
uşa batantă slobozind în interior cu încetinitorul un bărbat doi trei etc.
47
chelner sprijinit în coate de tejghea moleşit de căldură cu o muscă pe frunte
48
gros-plan al frunţii cu musca
49
în fondu pe fondu un cap cu şapcă două trei cinci capete
50
întreg grupul aşezat în jurul unei mese
51
tânărul văzut din spate întinde un pahar de cocteil spre
52
masa femeii colier în locul unde ar trebui să se afle pieptul
53
tânărul pune cocteilul pe masă
54
dar femeia nu se află acolo
55
el întoarce capul spre oglindă
56
unde vede capul femeii dar aşezat pe masă
57
gros-plan al capului pe post de natură moartă cu halba goală farfurioara şi cei doi gologani
58
tânărul trece pe lângă domnii cu şapcă
59
care acoperă cu trupurile lor înclinate masa de sub care se ivesc bălăngănindu-se picioarele femeii dintr-un unghi
60
panoramic luat de deasupra mesei de la picioare până la capul femeii dintr-un alt unghi – înecată
61
tânărul se apropie de grupul înclinat se înclină la rându-i
62
femeia nu mai este pe masă ci doar bustul din lemn tare cu un colier de jur împrejur
63
mai multe mâini cântăresc rând pe rând o singură mărgea mare
64
tânărul trage un pumn în prima faţă
65
în cea de-a doua care explodează
66
loveşte dintr-o dată cele cinci feţe care se autoînmulţesc făcând mulţime (de la punctul 64 la punctul 66 montaj foarte scurt)
67
cinci traiectorii de lovituri de pumn se îndreaptă deodată spre un punct unic
68
cinci pumni lipiţi împreună care se desfac încetul cu încetul lăsând să se vadă
69
chipul îndobitocit al tânărului
70
aşezat pe un set de firme mişcătoare: garaj (pe verticală) şi farmacie (pe orizontală)
71
priveşte prin geamul cafenelei
72
văzut din interior cu numărul 00/57 pe faţă
73
geamul în spatele căruia – ca prin ceaţă – se străvede timp de o clipită cafeneaua aşa cum este apoi face o mişcare lentă de rotaţie în jurul propriului centru
74
masă cu bărbaţi plini de cioburi de oglindă
75
două bile apoi încă două pe punctul de a se opri se rostogolesc pe faţa verticală a biliardului de sus ca nişte lacrimi până se
76
strâng unele în altele de sus în jos – ceaţă
77
bărbaţi care merg îmbrăcaţi cu mesele lor
78
un cap două trei capete se desprind din trupurile aşezate
79
înaintează unul câte unul spre obiectivul mărindu-le pas cu pas apoi se pierd în depărtare
80
iată-le fotografii decupate lipite laolaltă pe un tablou colectiv
81
o mână şterge fotografiile cu un burete pe o tablă lucioasă
82
plină de stele de mare
83
joc de firme mişcătoare (fără cap)
84
revenire a geamului cu numărul de telefon inversat
85
stelele de mare
86
bărbaţii aşezaţi la mese îşi aruncă bilele în cap (aceeaşi imagine cu încetinitorul)
87
femeia se ridică – ceaţă – se îndreaptă spre uşă (schimbare de ritm care devine rapid)
88
cuierul foarte încărcat se lasă despuiat dintr-o dată de un mare număr de mâini şi rămâne gol
89
femeia iese în stradă alergând
90
cinci perechi de tălpi aleargă pe un trotuar de sticlă
91
cu tânărul după ele
92
dar el este mititel de tot în faţa unui vehicul care aduce deopotrivă cu un autobuz şi cu un vapor
93
o ia din nou la fugă
94
dar o maşină de-a curmezişul străzii creşte văzând cu ochii până ce atinge la milimetru cele două ziduri
95
aleargă dar se opreşte îngrozit; femeia
96
să fie oare acest animal sângerând care se învârte în toate părţile spânzurat la uşa unei măcelării?
97
gemuleţul unui vagon de tren în mers după care se află tânărul
98
tânărul trage în neştire la vâsla unei gondole
99
este căţărat pe catargul unui vapor
100
aleargă legat la ochi
101
pe covorul rulant al unui magazin universal
102
aleargă într-o oglindă deformatoare subţirel şi lunguieţ
103
într-o a doua oglindă îndesat şi grăsan
104
într-o a treia etc.
105
urcă pe o scară cu un alpenştoc în mână
106
sare treptele din trei în trei
107
scara se derulează inelată de jos în sus nesfârşit de lungă
108
tânărul pe terasa catedralei Notre-Dame
109
se apleacă peste balustradă ca să vadă
110
o femeie pe stradă înaintând spre obiectiv
111
chipul înecatei în supraimpresiune
112
reluare a femeii înaintând spre obiectiv
113
ea se opreşte în faţa vitrinei unui vânzător de arme
114
vitrina
115
doar un pistol automat
116
mână care apasă pe trăgaci pistolul îşi dă drumul
117
ea pe jos în stradă cu cei cinci bărbaţi împrejur
118
spre mirarea lor se ridică
119
priveşte vitrina
120
în care armele se văd ca prin ceaţă şi încep
121
baletul pistoalelor
122
privită din spate femeii îi vine ameţeala se întoarce
123
se sprijină pe o cutie care umblă
124
la braţ cu un muncitor care poate fi văzut îndepărtându-se
125
tânărul se agaţă de o garguie
126
care se desprinde (schimbare de ritm)
127
inimă roşie bine conturată întocmai ca în cartolinele ilustrate
128
floare-de-colţ în inimă
129
inima în mâna tânărului
130
locul din piept de unde tocmai o smulsese enormă floare roşie
131
o mână azvârle inima
132
iat-o la picioarele femeii
133
care se uită se apleacă adună de pe jos
134
un evantai de vară
135
îl ia în mână îl priveşte; acesta devine rând pe rând:
136
o maimuţică
137
pe care o mângâie
138
un fonograf
139
căruia îi întoarce manivela
140
o floare de begonia
141
pe care şi-o înfige la butonieră
142
tânărul o priveşte surâde tulburat de fericire
143
se preschimbă într-un bocal de sticlă în care înoată peştişori roşii
144
floarea de begonia se preschimbă într-un şoarece
145
femeia scoate un ţipăt
146
stingător de incendiu
147
pe care ea îl aruncă cât colo
148
viperă în jurul gâtului ei
149
lingându-i faţa
150
cuprinsă de frică femeia se urcă pe o bancă
151
bocalul de pe terasă
152
redevine tânărul
153
pe chipul său se citeşte groaza
154
femeia stă pe bancă în timp ce
155
inima zace la pământ
156
cu un briceag femeia spintecă şarpele care
157
o umple de sânge
158
femeia îşi şterge sângele cu o batistă care
159
devine o uriaşă urzică vie
160
tânărul se apleacă prea tare peste balcon
161
cade de-a lungul zidurilor catedralei Notre-Dame
162
o bilă de fildeş sare de pe masa de biliard pe pământ
163
obiectivul prinde catedrala Notre-Dame de jos în sus până la înălţimea portalului din mijloc se opreşte pe
164
basorelieful celor sortiţi iadului plin de diavoli (porţiunea cu îngerul rămâne în ceaţă)
165
gros-plan cu basorelieful
166
bila se rostogoleşte pe un covor aşezat pe un trotuar în stradă
167
se opreşte lângă hoitul greu de desluşit
168
mari bile albe înconjură hoitul
169
un trecător văzut din spate priveşte victima fără să se mire încercând-o cu bastonul se apleacă asupra mortului îl uşurează de portofel
170
se îndepărtează urmărit de obiectiv mergând spre primărie
171
obiectiv în mişcare: două lungi mâini osoase deschid portofelul
172
extrag cu delicateţe fotografia femeii
173
pe care o aruncă în Sena
174
o scrisoare în plic
175
pe care o fac bucăţele
176
tânărul opreşte un trecător venind din faţă pentru a-i cere un foc
177
strecurându-i acestuia portofelul în buzunar în vreme ce omul îşi caută bricheta
178
la lumina flăcării brichetei pe care o aprinde capul exprimă groaza ca şi când ar oglindi celălalt cap aflat în faţă
179
la lumina aceleiaşi brichete se distinge lent în sens invers
180
gros-plan: capul fantastic al autorului fotografiat de Man Ray.
■
BARĂ FIXĂ
1
zid inscripţie fără prescurtări: libertate egalitate fraternitate
2
cele trei cuvinte ţopăie pe zid, cel dintâi cu litere mari celelalte în ceaţă
3
literele se desprind fac minuni de supleţe ca să încropească nişte cuvinte pe jumătate inteligibile pe jumătate absurde
4
cap urmărind cu atenţie acest balet
5
este capul unui tânăr elegant cu un geamantan în mână
6
tânăr desenat pe un afiş de publicitate pentru dans
7
pe trotuar un muncitor citeşte o gazetă
8
capul tânărului iese din afiş ca să citească peste umărul muncitorului:
9
„libertatea“
10
muncitorul aruncă ziarul şi se urneşte din loc
11
tânărul coboară să-l ridice
12
îl frunzăreşte o clipă
13
vrea să-şi reia locul
14
dar un bărbat văzut din spate încearcă să ocupe zidul taman în faţa afişului
15
fericit că este eliberat, tânărul face o piruetă o ia pe primul trotuar la dreapta
16
trotuar care începe să-i fugă de sub picioare aşa de repede
17
încât tânărul alunecă de câteva ori
18
se agaţă de barba unui domn care merge
19
lăsându-şi-o smulsă fără să se întoarcă
20
se agaţă de sânul unei fete
21
care îi rămâne în palmă împreună cu o bucată de stofă
22
se agaţă de un copilaş
23
din care nu mai rămâne decât un schelet cu un ghiozdan sub braţ
24
le pune pe toate în geamantan; sună la prima portăreasă căreia îi lasă geamantanul portăreasa îi ţine mâna strânsă pe clanţă
25
este o capră bătrână şi bărboasă
26
îngrozit tânărul o ia la goană
27
dar trotuarul se mişcă în sens invers
28
tânărul se opreşte în faţa vitrinei unui croitor
29
grup de manechine în picioare colorate în fel şi chip care începe dintr-odată să meargă
30
intră în magazin – îl ucide pe singurul client
31
văzut din interiorul magazinului: tânărul din spatele vitrinei o ia la goană
32
portăreasa îi arată poliţiei valiza şi îl descrie pe tânăr
39
din nou scena 15: a tânărului [5]
40
un domn în vârstă dă explicaţii
41
din nou scena 11: întâmplarea cu afişul
42
desface afişul
43
proiecţia afişului oferind o recompensă de 100 000 de franci celui care l-ar prinde pe tânăr
44
care, în tot acest timp, îi face curte de departe unei fete de pe pragul unui magazin
45
fata îi surâde
46
el îndrăzneşte să se apropie
47
ea îi face cu ochiul
48
el o îmbrăţişează
49
fata este un manechin care îi plesneşte în mâini
50
furios tânărul sparge vitrina unui magazin de ciorapi
51
tot rândul de picioare începe să danseze pe neaşteptate
52
tânărul o ia la goană urmărit de un paznic
53
fuga lor
54
paznicul îl prinde din urmă şi îi cere tânărului un foc să-şi aprindă ţigara
55
tânărul intră într-o sală de dans
56
perechile de dansatori înţepenesc mecanic în chiar mişcarea dansului lor
57
peste tot pancarte cu cei 100 000 de franci recompensă
58
mâini misterioase le rup în bucăţi
59
la poliţie câţiva poliţişti gâfâind raportează despre nelegiuirile tânărului
60
un copil pe jumătate cangur depune o plângere
61
un chior susţine
62
că i-a scos ochiul pentru a şi-l pune la inel
63
gros-plan – ochiul din inel
64
din nou chiorul
65
doi indivizi îi explică unui comisar că
66
american mergând: se plimbau amândoi pe stradă când
67
ansamblu: tânărul apăru şi le reteză capetele, le înhăţă şi fără să stea pe gânduri le reaşeză pe fiecare în locul celuilalt
68
pe stradă lumea se ia la bătaie pentru ediţiile speciale ale ziarelor
69
un grup aplecat asupra unui ziar citeşte: (se vede mai întâi tăietura din ziar – apoi subtitlul – în sfârşit fotografia: totul până la scena 75)
70
tocmai se naşte un copil având capul primului ministru (bărbos)
71
un îmblânzitor de fiare sălbatice acuzat de concubinaj cu o leoaică
72
tocmai se deschide o sală de dans într-o biserică
73
îngerul catedralei Notre-Dame a făcut pipi pe un trecător
74
în timpul furtunii de ieri seara a fost zărită o balenă în piaţa Concordiei
75
un şir de studenţi din Bordeaux tocmai îşi bătuseră joc de Dumnezeu
76
figura îngrozită a tânărului
77
care se aruncă în Sena
78
dar iată-l scos din apă de către un pescar cu undiţă
79
îşi trage un glonţ în cap chiar în faţa statuii lui Marcellin Berthelot
80
care atins cade la pământ într-un puhoi de sânge
81
se aruncă din vârful Turnului Eiffel
82
dar umbrela i se deschide ca o paraşută
83
(nu încape nicio îndoială că tânărul este nemuritor) chipul îi este nespus de trist
84
la colţul unei străzi o vânzătoare de flori
85
îi oferă un buchet de violete
86
tânărul scoate o cutiuţă de ţigări ia una vânzătoarea îi oferă un al doilea buchet
88
tânărul scoate cutia de chibrituri ia unul
89
dezamăgită fără a-l mai privi ea îi oferă foarfecele ei
90
tânărul primeşte buchetul de violete şi îl agaţă la butonieră
91
îi aruncă un gologan
92
este o flacără care îi arde florăresei mâinile
93
tânărul intră într-o farmacie
94
cere un ţap de bere care i se serveşte
95
la instituţia bancară Crédit Lyonnais
96
alege dintr-un catalog o pereche de încălţări
97
directorul cu o barbă venerabilă iese din cabinetul pe care scrie: Director – notează numărul pantofilor
98
acum intră în Jardin des Plantes şi priveşte cuştile
99
zebrei care
100
îl amuză îi aruncă printre gratii un cec bancar
101
struţului
102
îi dă să mănânce un con de îngheţată
103
aruncă buchetul de violete
104
şi aplaudă cu însufleţire
105
hienă (în cuşcă – mai întâi inscripţia lizibilă)
106
maimuţă cu un cap de om îngrozit care se prăbuşeşte fulgerată
107
de pistolul încă fumegând
108
al tânărului
109
o femeie frumoasă înaintează pe alee
110
o cuşcă goală i se deschide în faţă
111
groaza care îl cuprinde de a vedea o femeie plimbându-se liberă pe alee
112
vitejeşte se dezbracă
113
cu lovituri de bici o obligă pe femeie să intre în cuşcă
114
o contemplă fericit – îi oferă un parfum
115
pe care ea îl miroase; femeia îi întinde buzele
116
el se codeşte
117
lungă îmbrăţişare
118
el se asigură din nou că zăvorul se închide
119
o ia din loc fluierând
120
reclame scânteietoare noaptea
121
la un colţ de stradă o femeie îi face un semn
122
el se duce după ea
123
se întrevăd picioarele unui pat mare scufundându-se
124
femeia doarme
125
lângă pat în picioare tânărul zăreşte pe noptieră
126
o proteză dentară într-un pahar cu apă
127
smocuri de păr
128
un ochi
129
ridică pătura apucă sânul femeii şi îl trage spre el ca pe un elastic
130
o gură ţipând
131
din gură ies mici zerouri din ce în ce mai numeroase mărindu-se
132
ea pe marginea patului într-o cămaşă plisată se întinde
133
imaginea camerei, în supraimpresiune cuvântul: amor cu litere mici care cresc iute-iute şi acoperă tot spaţiul
134
aşezat pe bordura trotuarului cu picioarele întinse pe carosabil tânărul plânge
135
în supraimpresiune: pe el roţile maşinilor picioarele oamenilor
136
se vede pe sine cu ochii deschişi cotropit de o turmă de vaci
137
încearcă să mulgă una din ele
138
dar vaca îi trage o copită
139
un paznic îi trage un şut
140
tânărul se ridică o ia din loc dar în faţa lui: bărbat cu o chelie lucioasă
141
ansamblu: tânărul îl urmează năucit
142
pe chelia bărbatului se oglindeşte reclama scânteietoare a săpunului Cadum care clipeşte ritmic
143
iată-i în faţa zidului cu afişul smuls
144
tânărul ezită între două veşnicii de plictis: în timp ce se gândeşte la acest lucru dublul său se desprinde de el
145
îl ia la şuturi pe omul-reclamă chiar în centrul afişului
146
afiş cu un om a cărui chelie radiază lumină
147
să fie el oare liber de-adevăratelea? îl îmbrăţişează plin de bucurie pe dublul său care
148
îşi întoarce pe loc capul şi o ia la goană:
149
în fuga mare, o armată întreagă de hamali cu pânze fluturând pe care scrie: recompensă 100 000 de franci
150
tânărul ezită se freacă la ochi
151
apare din nou dublul său care se apropie de afişul smuls încearcă să păşească peste el
152
afişul începe să dea înapoi
153
tânărul fuge după el
154
dar afişul se îndepărtează şi mai mult
155
tânărul devine din ce în ce mai mic
156
afişul din ce în ce mai mare
157
atât de mare încât acoperă ecranul
158
afişul a devenit un punct luminos
159
tânărul tot în acelaşi loc lângă afişul smuls îşi încearcă ultima şansă: scoate un gologan pe care îl aruncă în aer
160
pe faţă i se citeşte speranţa dar odată banul căzut tânărul redevine indiferent
161
puţin îi pasă! se hotărăşte să trăiască: obiectivul îl urmăreşte în timp ce merge liniştit pe stradă; îi întinde pe neaşteptate o ţigară primului paznic întâlnit
162
harta unui furnicar
163
este pagina cu Mica Publicitate a unui ziar; o mână se opreşte la rubrica „Oferte de Lucru“
164
câteva firme – (imaginile se succed mai întâi lent apoi tot mai repede): Compania Generală de Asigurări, Asigurările Generale, The Insurence, L’Assiguratrice Italiana, Winthertur, Yorkshire, Gresham
165
văzut din spate introduce un bilet de transport într-un compostor cu ceas
166
sărută îndelung o mână
167
este mâna păroasă apoi braţul apoi sutana apoi capul unui preot
168
pe treptele unei biserici
169
tânărul lângă statuia lui Voltaire
170
statuia lui Voltaire în rochie de mireasă
■
MTASIPOJ
Lui Georges Ribemont-Dessaignes,
omagiu
1
O pereche îşi încheie dansul în faţa unui scaun (probabil într-o sală de dans)
2
prim-plan cu un negru cântând la un instrument de jazz
3
chipul negrului făcând cu ochiul
4
tânărul dă mâna cu dansatoarea
5
care îi strecoară ceva
6
ţinând pumnul strâns tânărul se retrage brusc
7
dansatoarea nu-l pierde din ochi
8
ajuns în spatele uşii deschide palma; este o carte de vizită
9
cartea de vizită în gros-plan: Dl X – medic – boli fără cauză
10
două mâini neliniştite întorc cartea de vizită pe dos
11
ansamblu: tânărul se apropie din spate de dansatoare o găseşte pe acelaşi scaun cu lumina lunii bătându-i pe umeri el îi cere explicaţii; ea nu-i răspunde
12
el trage un foc de pistol în aer ca s-o impresioneze
13
ea se prăbuşeşte rănită
14
el se apleacă spre ea o îmbrăţişează cu furie
15
chipul negrului din orchestră
16
care îi face semn să înceteze
17
plin de mânie tânărul îl ia la întrebări pe negru despre dispariţia dansatoarei negrul îi trage un swing apoi un upercut
18
îl face să cadă
19
numără până la zece ţinând piciorul pe pieptul învinsului la zece scoate un cuţit de bucătărie râde în gura mare
20
şi vrea să-l înfigă cu încetinitorul în pieptul tânărului
21
gros-plan cu groaza acestuia
22
subit ideea de a apuca un pantof de femeie aflat pe-aproape sub mâna dreaptă
23
mâna cu pantoful în aer
23bis
mâna cu un deşteptător în aer
24
tânărul sare din pat pune ceasul pe noptieră îl năpădeşte râsul de neghiobia visului
25
pleacă de lângă pat şi se uită într-o oglindă
26
unde îşi vede un braţ de două ori mai lung decât celălalt
27
umblă agitat prin cameră cuprins de groază
28
dă buzna pe scară
29
se opreşte în faţa firmei unui doctor; caută maşinal în buzunar unde găseşte desigur cartea de vizită
30
gros-plan cu firma medicului (acelaşi text ca cel de pe cartea de vizită)
31
aşezat într-un fotoliu cu un cot pe o măsuţă se uită
32
la ceilalţi bolnavi din sala de aşteptare (panoramă)
33
(ei nu suferă, vai!, decât de boli naturale: mai multe gros-planuri) un ochi roşu
34
un buboi
35
o plagă canceroasă
36
alături o femeie scapă din mână o carte
37
cu toţii se apleacă să o ridice
38
tânărul o ridică fără să se mişte din fotoliu braţul lui este de patru ori mai mare decât ar trebui
39
imagine panoramică: feţele îngrozite ale bolnavilor
40
ansamblu: cu toţii o iau la goană unul după celălalt,
41
în cabinetul doctorului tânărul îi spune acestuia ce anume îl doare – medicul îl ajută să-şi dea scoată pelerina
42
se dezbracă: braţele îi sunt egale
43
medicul îi ia mâna dreaptă detaşabilă
44
o examinează la microscop
45
gros-plan cu mâna dreaptă care are şapte degete
46
medicul o scufundă într-un bocal de alcool
47
tânărul pleacă
48
o mână scrie pe o etichetă: pericol de moarte
49
la biroul unde lucrează tânărul scrie cu mâna stângă
50
cu cea dreaptă bate pe masă ritmul unei şansonete
51
ritm accelerat al mâinii
52
dar nu poate să se aştearnă pe lucru; îşi astupă urechile
53
alături pe masa unui funcţionar un fonograf
54
tânărul se ridică – se îndreaptă spre masa unui vecin
55
şi dă tare cu pumnul în masa goală
56
funcţionarii pufnesc în râs
57
tânărul se aşază la loc
58
intră o clientă
59
îi cere unui funcţionar informaţii acesta o trimite
60
spre tânăr (din nou scena 49)
61
femeia are o figură oarecare; tânărul îi ia buletinul –
62
pe care îl răsfoieşte într-o doară
63
dar a şi apucat s-o sărute pe gură
64
stând pe o bancă lângă statuia unui satir
65
care îl încurajează făcându-i cu ochiul (de la scena 63 la scena 65 montaj foarte scurt)
66
tânărul îi înapoiază buletinul surâzând
67bis
la butonieră îi apare un trandafir roşu
67
tânărul îi oferă galant o călimară
68
femeia devine frumoasă
69
mai frumoasă
70
foarte frumoasă
71
şi îi arde o palmă
72
apoi coboară pe o scară
73
şi tânărul coboară pe o scară
74
femeia merge pe stradă
75
şi tânărul merge pe stradă
76
la colţul străzii ea trece pe celălalt trotuar
77
dar o altă femeie venind din spatele ei
78
o ia pe după colţ
79
tânărul hop după ea
80
fusta femeii în faţa lui
81
gelatina translucidă a unei meduze dansează pe trotuar
82
femeia o ia la fugă
83
tânărul aleargă după ea
84
ea încetineşte pasul
85
şi el încetineşte pasul
86
în faţa unui magazin de bastoane
87
el cumpără în grabă un alpenştoc îşi azvârle cât colo bastonul
88
în faţa unui pălărier
89
îşi ia o şapcă de voiaj aruncă pălăria
90
femeia în faţa lui
91
ajunsă la colţul străzii traversează
92
dar o altă femeie din spatele ei o ia pe după colţ
93
tânărul hop după ea în mod evident schimbat mai în vârstă (ritm încetinit)
94
din nou scena 81: dansul meduzei
95
femeia aleargă
96
şi tânărul aleargă după ea
97
scoate din buzunar un termos
98
bea din mers
99
pune la loc termosul în buzunarul hainei lui impecabile
100
scoate o coardă elastică
101
face câteva exerciţii
102
dintr-un magazin de fructe şi legume ia o căpăţână de conopidă
103
care în mâna lui se transformă într-un buchet de flori
104
femeia în faţa lui
105
la colţ ea traversează strada
106
dar o altă femeie în spatele ei o ia pe după colţ
107
tânărul porneşte după ea foarte schimbat cu înfăţişarea unui bărbat de 40 de ani (ritm încetinit)
108
din nou scena 81: dansul meduzei
109
femeia aleargă
110
tânărul aleargă gâfâind
111
femeia încetineşte pasul
112
sleit el apucă un fular într-un magazin îşi scoate gulerul
113
îşi vâră în urechi smocuri groase de bumbac
114
încearcă să ia loc la masa unui restaurant pe un trotuar desface un şerveţel
115
dar o porneşte iarăşi din loc cu şerveţelul la piept
116
femeia în faţa lui
117
o maşină îi desparte
118
dar o altă femeie îi surâde din maşină
119
ca un automat se ia după maşină (cu încetinitorul)
120
dar are o altă înfăţişare; pare un supraveghetor dintr-un liceu provincial cu o umbrelă la subţioară
121
o lucarnă în mişcare se îndepărtează de obiectiv capul femeii care priveşte obiectivul în cadru: maşina care îndepărtându-se devine tot mai mică se opreşte
122
tânărul se îndepărtează de obiectiv cu încetinitorul văzut din spate se opreşte lângă automobil
123
în automobil meduza
124
tânărul urcă în maşină ea îşi retrage picioarele
125
el este singur în maşină
126
tatonează prezenţa necunoscutei în maşină o poşetă
127
o carte de vizită – o adresă
128
îi dă şoferului adresa prin geamul din interior
129
maşina se opreşte în faţa unei uşi
130
citeşte firmele de pe uşă
131
vrea s-o ia pe coridor
132
dar apare o tânără îi surâde îşi întoarce de trei ori capul
133
tânărul lasă totul baltă şi merge după ea (amândoi cu încetinitorul)
134
dar acum a devenit un moşulică
135
în stradă îşi schimbă proteza dentară
136
mergând pe cap îşi pune un „craniu“
137
dintr-o vitrină înhaţă un sticloi de parfum
138
care în mâinile lui se transformă într-o călimară de cerneală
139
din nou scena 81: femeia-meduză în faţa lui
140
femeia o ia pe după colţ
141
o altă femeie venind în sens invers trece pe lângă el îl depăşeşte şi dispare într-o casă
142
pe aceasta o va urmări el: se opreşte ezită se întoarce hotărât înaintând spre obiectiv
143
ea intră trăgând uşa după ea
144
în supraimpresiune meduza pe uşă
145
el sună şi i se deschide
146
îl primeşte o codoaşă bătrână (ea are capul negrului) îl pofteşte să ia loc trage o draperie
147
toate femeile pe care le urmărise aliniate întoarse acum cu spatele
148
vrea să se ridice din fotoliu dar o mână puternică îl împinge la loc
149
codoaşa dă un ordin
150
prima femeie se întoarce uşurel suprafaţa unei oglinzi în care el îşi vede capul lui dintâi
151
îi vine rândul celei de-a doua să se întoarcă este o oglindă cu al doilea cap
152
cea de-a treia aduce capul de bătrân pe un platou
153
a patra se apropie de el pe rulete
154
dar în oglindă el se vede îmbătrânit tuşeşte şi umple de bale propria-i imagine
155
a cincea femeie se întoarce uşurel
156
dar bătrânul s-a ridicat furios de pe scaun întoarce capul şi pleacă
157
cea de-a cincea este dansatoarea
158
din nou scena 7: privirea i se îndreaptă spre capul bătrânului
159
care coboară pe scară
160
ea se îndreaptă apoi spre un dulap îl deschide
161
mâna cu şapte degete scoate un bocal
162
femeia îl sărută
163
bătrânelul pe o stradă pustie
164
stă la pândă în colţul străzii cu pistolul pregătit
165
trece un tânăr
166
sub ameninţarea pistolului acesta ridică braţele
167
bătrânelul îşi smulge barba şi i-o dă îi dă şi craniul şi umbrela ordonându-i să dispară pe loc
168
capul bătrânului pe trupul bărbatului care pleacă
169
bătrânelul o ia la fugă în noapte (ceaţă)
170
se opreşte în faţa unei oglinzi
171
în oglindă zăreşte capul negrului făcându-i cu ochiul
172
scoate pistolul din buzunar şi trage în oglindă
173
în oglindă este văzut cum cade
174
câţiva cocoşi – în fondu pe fondu – pe mai multe noptiere
■ Note:
[1] Este vorba, fireşte, de filmul mut. (N. tr.)
[2] Ceea ce este cu adevărat nou în viziunea noastră despre lume este că lucrul cel mai neverosimil poate să dea o impresie
de realitate, să ni se pară a fi adevărat; sora mea vede, în vis, venind acasă, un hidrocefal de statură mică, pe care îl cunoaşte pentru că îl vede zi de zi în Cartierul Latin şi, deşi ştie că este „micul hidrocefal“, îşi spune, văzându-l: „Ce caută Mallarmé aici?“.
Pe de altă parte, judecăţii enunţate mai sus nu-i cunosc nicio ieşire în caz de pericol. Că un spirit care se dedicase unei cauze anume poate ajunge să se dedice alteia, iată un lucru pe care nu-l voi crede niciodată; fiecare spirit pledează mereu aceeaşi şi aceeaşi cauză: a lui însuşi; faptul că şi-a dat sufletul apărând-o de-abia ajunge să ne satisfacă pretenţiile.
Iată de ce mă înscriu împotriva unui anumit manifest al unor oameni de teatru care şi-au propus să se servească de Hugo sau de Shakespeare, în pofida acestora, după cum le trece prin cap. Să fie, oare, reversibil spiritul? Poate că nu este tocmai ingenios să crezi că oamenii mor deoarece sunt ucişi. Şi dacă ucigaşilor le-ar cădea otrava din mână?… Dacă sperietorile ar fi zâne?
[3] S-ar putea, oare, imagina scenariul scris al filmelor Emak Bakia sau Entr’acte, ori, la capătul celălalt, scenariul lui Charlot noctambul, de pildă, de departe cel mai pur film al lui Chaplin?
[4] Contez mult pe această promisiune, făcută în jurul unei mese de către Francis Picabia: „Suntem cu toţii la dispoziţia tuturor telegrafiilor fără fir din larga lume“.
[5] Scenele de la 33 la 38, precum şi scena 87 nu figurează în ediţia originală. [Notă din ediţia Verdier]
©
Imagini: Luiza Palanciuc, 2011, apud fotografia lui Benjamin Fondane (1) şi portretul realizat de Man Ray, publicat în volumul original (2).
Text: Benjamin Fondane – Trois scenarii. Cinépoèmes, Bruxelles, Documents Internationaux de l’esprit nouveau, 1928.
Prezentare şi traducere din limba franceză: Luiza Palanciuc şi Mihai Şora, 2008.
Pentru a cita acest text:
Restitutio Benjamin Fondane – www.fondane.net
.
.
.
INSTITUT FONDANE 
Votre commentaire