B. Fundoianu – inedit : „Eminescu şi războiul“ | 1918

RESTITUTIO BENJAMIN FONDANE

RESTITUTIO BENJAMIN FONDANE

.

.

Există un destin al manuscriselor lui Fondane, iar el este indisociabil legat de al său, personal, dar într-un mod paradoxal (i.e. de semn contrar): grija ordonării textelor, a conservării variantelor succesive, ca şi febrilitatea redactării nu au avut un corespondent, cât de vag, în posteritatea lui Fundoianu; manuscrisele au fost risipite, publicarea ineditelor a fost (şi este încă) precară, aleatorie, fără vreo legătură cu regulile clasice, riguroase, ale editării unui text.

Acestor disfuncţii – deloc inerente, cum am putea crede, situaţiei confuze care a survenit la sfârşitul războiului şi, mai târziu, în 1954, după moartea soţiei, Geneviève Tissier-Fondane (devenită sœur Benjamin-Marie) –, disfuncţii care sunt, în sine, păguboase, pentru că fac aproape imposibilă punerea în circulaţie a operei, aşa cum s-ar cuveni să fie făcută ea, într-o adevărată ediţie critică, acestor disfuncţii, aşadar, li se adaugă, de câţiva ani, o alta: licitarea unor manuscrise ori documente aflate în colecţii private. Cu excepţia portretului original realizat de Brâncuşi (publicat în ediţia princeps a Priveliştilor, în 1930), manuscrisele propriu-zise ale lui Fundoianu-Fondane nu ating o cotă exorbitantă în casele de licitaţii; adesea, nu sar mult peste limita inferioară fixată de experţi, nu provoacă dezbateri, bătălii, negocieri – cu atât mai puţin umori sau ifose proprietăreşti, cum s-a întâmplat recent cu manuscrisele lui Cioran. Prin urmare, nu cupiditatea pare să fie resortul principal al risipirii manuscriselor, deşi nici ea nu trebuie nesocotită când vine vorba despre asemenea vânzări. Dincolo de interesul de natură financiară, este, în actul însuşi al dislocării şi împrăştierii unei colecţii, o stridenţă a indiferenţei: faţă de memoria unui om şi faţă de urgenţa punerii în circulaţiei a operei pe care a apucat s-o lase după sfârşitul său tragic.

Greu de apreciat când vor fi scoase la lumină paginile lui Fondane, mai ales în condiţiile în care texte inedite trec dintr-o mână într-alta, nu sunt repertoriate corect sau conservate (măcar sub forma unei cópii într-un fond public). Un exemplu: acest text intitulat „Eminescu şi războiul“, datat (1918) şi semnat „Fundoianu“. Manuscrisul conţine opt pagini in 8°, scrise în limba română, cu creionul. A fost vândut contra sumei de 1500 de euro, în cadrul unei expoziţii private, la Paris (Hôtel Drouot), în ziua de 9 mai 2011. Catalogul indică numele expertului: Claude Oterelo, şi provenienţa colecţiei: „un historien d’art européen“ (cu sursa: fosta colecţie Rodica Fundoianu).

Am reprodus şi transcris aici pagina întâi a manuscrisului – singura disponibilă pentru moment.

Luiza Palanciuc

.

.

Pentru a cita acest articol :
RESTITUTIO BENJAMIN FONDANE

.

.