Première épître aux Corinthiens ■ chapitre 13 ■ lecture en roumain

4 mars 2016 § 1 commentaire

dessin © Mihai Sora | 2016

 

 

Lien direct : ERRATIQUES

 

Gala Premiilor Radio România Cultural | București, Teatrul Odeon | 19 martie 2012, ora 19

16 mars 2012 § 1 commentaire

Mihai Şora şi Radu Mihăileanu vor fi distinşi la Gala Premiilor Radio România Cultural

Cele mai importante realizări ale anului 2011 în diferite domenii ale culturii vor fi recunoscute şi celebrate luni, 19 martie, de la ora 19.00, la a XII-a ediţie a Galei Premiilor Radio România Cultural care se va desfăşura la Teatrul Odeon şi va fi transmisă în direct de Radio România Cultural şi TVR Cultural.

În cadrul galei prezentate de Emilia Popescu şi Stefan Bănică vor fi acordate premii la douăsprezece secţiuni, precum şi trei premii speciale, ai căror câştigători sunt deja cunoscuţi:

P r e m i u l  d e  E x c e l e n ţ ă îi va fi decernat eminentului cărturar Mihai Şora.

Pentru tinereţea şi seninătatea spiritului său, pentru faptul că şi-a păstrat intacte peste decenii bucuria „întâlnirii cu celălalt“ şi disponibilitatea pentru dialog – „dialogul este calea ce ar putea, eventual, duce la împlinirea persoanei“, spunea, mai demult, Mihai Şora – , pentru opera sa filosofică în deplină concordanţă cu verticalitatea sa morală…

Pe scurt, pentru modelul Mihai Şora. « Lire la suite »

Virgil Mazilescu – „patru fără un sfert“ | «quatre heures moins le quart» | posthume

23 février 2012 § 1 commentaire

 

.

Virgil Mazilescu | 1942-1984 |

.
« Lire la suite »

Nichita Stănescu – inedit : „Către Domnul Șora“ | 1982

6 février 2012 § Poster un commentaire

© Paul Klee | Humour macabre | 1919

.

.

Când trupul plânge, noțiunea râde,
când capul cade retezat,
nu cade strict Maria de Stuart,
ci numai tronul Engliterei e pătat.

Deci zice-vom și noi cu filosoful
că unu și cu unu fac niciunul,
deci trage-vom și noi cu tunul
în toamna ce-o avea alunul
și niciodată nu vom trage
în fragedele frage
și nici în teiul ce-l păstrăm
pentru vreo spânzurare de vreun domn

la o adică

« Lire la suite »

Alexandru Paleologu despre Virgil Mazilescu | 1984

17 janvier 2012 § Poster un commentaire

© Luiza Palanciuc | Virgil Mazilescu : va fi linişte | 2012

.

.

Un vers de Virgil Mazilescu: „vorbeşte limpede şi vei fi mâine stăpânul lumii“. Virgil Mazilescu nu vorbea limpede şi nu a fost niciodată stăpânul lumii. Cu toate acestea, Virgil Mazilescu vorbea foarte limpede şi a fost nu o dată stăpânul lumii. De câte ori îşi recita câte o poezie, el era stăpânul lumii. Nu totdeauna erai dispus să-l asculţi, dar nu era scăpare şi de fiecare dată erai subjugat chiar dacă nu o auzeai pentru prima oară. Avea atunci Virgil Mazilescu o autoritate, o siguranţă absolut suverană. Poezia lui e o poezie de o rară precizie. Deşi, cum spune Eugen Negrici în postfaţa (excelentă) la va fi linişte va fi seară, versurile lui Mazilescu „se opresc mereu şi inexplicabil (ca într-un lapsus intermitent) ori (se) suspendă agăţate de cele mai neaşteptate părţi de propoziţie sau de cuvânt“, ele sunt definitive, irevocabile, stăpânitoare. Niciun cuvânt nu mai poate fi dislocat, nicio repetiţie, niciun clişeu verbal nu e fără rost ori de prisos; „am prevăzut totul până în cele mai mici amănunte“.

« Lire la suite »

Dan Sluşanschi – „Şcoala minţii ne-a ţinut mereu deschisă poarta sufletului“ | 2008

15 janvier 2012 § 2 Commentaires

.

© Luiza Palanciuc | Dan Sluşanschi : traces hors-piste | 2012

© Luiza Palanciuc | Dan Sluşanschi : traces hors-piste | 2012

.

Longtemps, nous sommes allés l’écouter comme si nous allions écouter l’oracle. Point de raideur, pour autant, ni ankylose d’esprit, ni injonctions scolaires. Mais une sagacité débonnaire, paternelle, quelquefois attendrie à nous voir – trois-quatre pèlerins, par un froid de canard, à huit heures du matin, dans cette salle obscure du troisième étage – désireux de peaufiner notre grec ou notre latin. Et nulle disjonction entre le geste de transmettre et celui d’ouvrir : les chemins du savoir, les passages du cœur, en une étreinte amoureuse. Aujourd’hui, toutes ces traces hors-piste nous manquent. Douloureusement.

Luiza Palanciuc

« Lire la suite »

Eugen Suciu – Bucuria anonimatului | 1979 | Traduction du roumain

9 janvier 2012 § Poster un commentaire

© Eugen Suciu par Orbán Anna-Mária | 2011

.

.

LES CELLIERS OÙ L’ON RÉINVENTE

Recommencer
ce que jamais tu n’as pu commencer
entendre
la solitude gicler
le baiser jeter une passerelle
pour le chagrin
pollen éparpillé des cristaux
entendre les molosses
grandir tout à coup
– libérés de ces lettres menues
en bas de la page lorsque tu
voulais juste y inscrire l’année et le jour
caresser le poème
comme le crâne de ta bien-aimée
quand tu lui racontes
le voyage au pays de l’humilité
à bout de forces
oublier un instant ce que tu disais
sentir tes artères vides
tels les celliers où l’on réinvente
l’étrange créature – le cri

sentir
qu’il suffirait d’un seul papillon
pour t’effondrer

.

.

© Mircia Dumitrescu | photo : Orbán Anna-Mária

.

.

« Lire la suite »

Nichita Stănescu – Parmenide

13 décembre 2011 § Poster un commentaire

 

„...Ochii îmi erau numai pentru vedere...“

.

.

Se dedică Domnului Mihai Şora

.

.

Atunci şi numai atunci când a apărut natura
au apărut şi lucrurile.
Vai mie, ochii îmi erau numai pentru vedere,
urechile numai pentru auz,
creierul meu gravid de un cuvânt
încă nu născuse,
iar cât despre înţelesul cuvântului –
în jurul meu era o tăcere
atât de absorbitoare:
ca mirosul dulceag al unui copil mort.

Vai mie,
vai mie,
dar mai ales vai celui
care m-a făcut să înţeleg
înţelesul.

.

  • Text : Nichita Stănescu, „Parmenide“ (circa 1980)
  • Crochiu : Luiza Palanciuc

.

.

Roumanie, mon balluchon

1 décembre 2011 § 2 Commentaires

.

© Luiza Palanciuc | Roumanie, mon balluchon | 2011

.

.

.

.

.

Mihai Şora – Să fii om întreg

7 novembre 2011 § 5 Commentaires

© Mihai Şora par Irina Banari | 2009 |

.

.

Filosoful Mihai Şora s-a născut în 1916, pe 7 noiembrie. A studiat Filosofia la Bucureşti, iar în 1939 a plecat la Paris cu o bursă a guvernului francez. A publicat cartea de debut, Du Dialogue intérieur. Fragment d’une Anthropologie Métaphysique, la Editura Gallimard, în anul 1947, volum în care se află in nuce întreaga sa filosofie ulterioară. Domnia Sa celebrează fiecare secundă printr-o indicibilă căldură umană. Să te apropii de Domnul Mihai Şora este întotdeauna un act de împlinire şi de smerenie. Se spune că, în apropierea unor personalităţi uriaşe şi strălucitoare, te poţi simţi mai bun, mai frumos, mai deştept…  În preajma domnului Şora te simţi, pur şi simplu, om. Şi nu-ţi mai este frică de asta. Pentru că tot ce exprimă, tot ce transmite este un semn omenesc al dragostei de viaţă.

La mulţi ani, Domnule Mihai Şora! Împliniţi 95 de ani, sunteţi sănătos şi energic, de aceea vă întreb: există un secret, o explicaţie a acestei vitalităţi? Îmi amintesc că, într-un dialog mai vechi, aţi spus chiar aşa: ,,intelectul nu este separat de puterea vitală“…

Mihai Şora: N-am vreun secret al longevităţii. Ştiu doar atât: că bunicul meu patern împlinise 99 de ani când a adormit întru Domnul – în sensul propriu al cuvântului, căci a murit în timp ce dormea. Sigur, genetica nu explică chiar totul, dar poate fi o bună ‚scuză“. Adevărul este că nu m-a locuit niciodată obsesia timpului imediat, nici placiditatea proiecţiilor în trecut; am trăit toată viaţa uitându-mă înainte, iar modul acesta de a exista este, el însuşi, organic: nu-ţi propui să fii deschis spre ceilalţi, cum nu-ţi propui să fii melancolic… Ceea ce poţi face, însă, este să eviţi scoriile lumii, să te extragi din isteria mediatică, să te înconjuri de oameni frumoşi: adică tocmai acei oameni care te ţin în viaţă, pe care îi iubeşti şi care îţi întorc această iubire.

« Lire la suite »

Aurel Pantea – Dragostea… (2011)

23 octobre 2011 § Poster un commentaire

.

.

.

« Lire la suite »

Gheorghe Iova – existarea în faţa mea se ridică… (1970)

23 octobre 2011 § 1 commentaire

.

.

.

« Lire la suite »

Ion Mureşan – L’espoir | 2010 | traduction du roumain

17 septembre 2011 § 1 commentaire

© Mircia Dumitrescu

.

.

Mal. « Lire la suite »

Norman Manea (ed.) – Romanian Writers on Writing | 2011

31 août 2011 § Poster un commentaire

 

 

Romanian Writers on Writing

  • Norman Manea (editor)
  • Sanda Cordoş (editor)
  • Carla Baricz (translator)
  • Raluca Manea (translator)

Trinity University Press

Series: The Writer’s World | Publication Date: 2011 | 336 p. in

ISBN-10: 1595340823 | ISBN-13: 978-1595340825

                               

Book Description

 

Vanity doubled by vitality, vulnerability mixed in with force, and the fear of dissolution intimately linked with the desperate pride of defeating historical time confer upon Romanian literature a special tension, born from wandering and threat. The 81 writers gathered in Romanian Writers on Writing explore this unsettling tension and exemplify the powerful, polyphonic voice of their country’s complex literature. The Writer’s World series features writers from around the globe discussing what it means to write, and to be a writer, in other countries. The series collects a broad range of material and provides access for the first time to a body of work never before gathered in English, or, perhaps, in any language.

 

 

.

.

.

Constantin Stan – Trăieşte şi mergi mai departe (fragment) | 2009

21 août 2011 § Poster un commentaire

© Vladimir Veličković

.

.

.

,,Cel care eşti acum este acela care ai fost, răspunde ea, cel care vei fi în viitor este reprezentat de ceea ce faci acum, înţelegi, rezultatele faptelor noastre se rumenesc încet, afectându-ne mult după ce am uitat şi că le-am făcut, fiecare faptă se întoarce la noi, trăgând după ea şi silueta urii de sine, dar siluetele alea aparţin trecutului, dragul meu, durerea pe care o simţi acum este forma consecinţelor, fructul lor ajuns la maturitate, iar partea bună a acestui lucru este aceea că momentul de faţă reprezintă sfârşitul drumului.“

Zeruya Shalev

 

…uitându-mă în lungul străzii, în acea zi toridă de vară, am simţit că de fapt totul e inert, fără viaţă, împietrit ca după un mare cataclism, « Lire la suite »

Mircea Ivănescu – in memoriam

22 juillet 2011 § 3 Commentaires

.

.

.

©

  • Texte : Mircea Ivănescu (1931-2011), „Mopete şi ipostazele“, 1970
  • Traduction du roumain & image : Luiza Palanciuc

.

.

.

■ Revue ALTERMED – n° 4 : «Cultures roumaines», coordonné par Andreia Roman et Michel Carassou ■

16 juin 2011 § Poster un commentaire

Numéro coordonné par Andreia Roman et Michel Carassou

Invitation

Les Éditions Non Lieu vous invitent à la présentation du n° 4 de la revue Altermed, coordonné par Andreia Roman et Michel Carassou: «Cultures roumaines».

En présence d’auteurs et de collaborateurs de la revue et en présence de Smaïl Goumeziane, directeur d’Altermed, qui présentera le livre qu’il vient de publier: Algérie. L’Histoire en héritage.

Le jeudi, 23 juin 2011, à partir de 19 heures
Chez BARAK
29, rue Sambre-et-Meuse – 75010 Paris
Métro Belleville

Pour d’autres informations utiles, catalogue et bons de commande, veuillez consulter le site des Éditions Non Lieu.

.

.

.

■ Mihai Eminescu sur l’abécédaire de Vasile Petri (1878) ■

15 juin 2011 § Poster un commentaire

© Luiza Palanciuc | Alphabet | 2011

Rappel de ce que furent, dans les années troubles de la Roumanie pré-moderne, les interventions dans la presse de Mihai Eminescu (1850-1889). Cette fois, sur l’abécédaire de Vasile Petri, dont Eminescu n’hésite pas à faire l’éloge et à souligner sa concordance avec les exigences de l’«écritologie» (apprentissage de la lecture par l’écriture). L’article est à considérer avec les précautions d’usage (pour éviter tout anachronisme et jugement de valeur a posteriori). Eminescu insiste sur la pratique pédagogique, fait la distinction entre les différentes orthographes en vigueur à l’époque et souligne les problèmes liés à la prononciation. Il plaide résolument pour l’unité orthographique de la langue roumaine et pour la séparation, ferme et sans ambigüités, de la science philologique, en tant que discipline abstraite, soumise à des lois générales, d’avec l’écriture proprement dite, laquelle «doit être facilement accessible au peuple entier».

Luiza Palanciuc

[en roumain]

MIHAI EMINESCU

NOU A-B-C-DAR ROMÂNESC DE VASILE PETRI

 

Sîbiiu, 1878, Tipografia lui Ios Drotleff & Comp., 1 vol. 8° — Preţul 25 cr. v. a.

Abcdarul d-lui Petri e compus amăsurat cu cererile pedagogiei moderne. Urmând principiile scriptologiei, adică a învăţării citirii prin scriere, el cuprinde o parte (întâia) numai cu litere de scrisoare. Învăţând de timpuriu a scrie, şi anume deodată cu cititul, şcolarii sunt de-a pururea activi şi, pe când învăţătorul (mai ales cel sătesc) se ocupă cu cei mai înaintaţi, cei începători se pot pune la scris. Alt folos al învăţării cititului scriind e că se face de prisos silabizarea şi se întroduce de sine insonarea.

« Lire la suite »

■ Hommage à Martha Argerich ■

5 juin 2011 § Poster un commentaire

© Luiza Palanciuc | Martha | 2011

« Lire la suite »

■ Bucharest Jewish Film Festival | June 20-26, 2011 ■

5 juin 2011 § 2 Commentaires

Comunicat de presă

Director festival – Paul Ghițiu

Festivalul Filmului Evreiesc București (Bucharest Jewish Film Festival – BJFF) este organizat de NOI Media Print S.A. și Fundația Culturală Art Promo, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei și se va desfăşura în perioada 20-26 Iunie 2011 la Cinema Studio și în alte trei locații în aer liber: Terasa Green Hours, Muzeul Țăranului Român și Zone Arena. O seară de proiecţii va fi organizată în cadrul Teatrului Evreiesc.

« Lire la suite »

■ Omaggio a Gérard de Nerval ■

5 juin 2011 § Poster un commentaire

© Armel Guerne | Nerval |

 
 
 
Io sono il Tenebroso, – Vedovo, – Inconsolato,
Il Prence d’Aquitania dalla Torre abolita:
L’unica Stella è morta, – e il mio Liuto stellato
Il Sole Nero della Malinconia addita.
 
« Lire la suite »

■ From Dada to Surrealism | exhibition | 1 June – 2 October 2011 ■

22 mai 2011 § 3 Commentaires

Prochainement, au Pays-Bas, l’ouverture d’une exposition sur l’avant-garde juive roumaine.

Commissaire de l’exposition : Radu Stern, auteur, entre autres, du livre Against Fashion: Clothing As Art, 1850-1930, paru aux MIT Press, en 2004.

Détails et présentation de l’exposition, sur le site du Musée historique juif.

  « Lire la suite »

■ Ioana Meier-Ostafi : voies, passages ■

20 mai 2011 § Poster un commentaire

Ioana Meier-Ostafi | 2011 |

 
 
 
 
loin loin
tel un aveugle
par la main ils m’emmenèrent

|Giuseppe Ungaretti|

Distance, détournement, déportement, déportation.

La langue française sait dire tous les chemins perdus de l’histoire – le déracinement, comme la déviation ou le dévoiement. Souvent, de ces présences migrantes il ne reste qu’un regard: celui qui éclaire, qui rappelle que la trace est à chercher aux confins de l’étreinte. Ainsi les figures (et leurs ombres) peintes par Ioana Meier-Ostafi : voies, mues, passages, sur lesquels nous reviendrons prochainement. LP

■ Mihai Şora despre Mircea Vulcănescu ■

12 mai 2011 § 2 Commentaires

.

■ Mihai Şora sur la dimension sacrificielle de Mircea Vulcănescu (1904-1952)

Extrait du film «Mircea Vulcanescu – l’homme devant l’Histoire»

Série «Des mondes et des hommes»

Réalisation: Luiza Palanciuc

© 2011

[en roumain]

Extrait du sous-titrage :

Il est bien évident qu’il n’avait pas cette conscience sacrificielle au jour le jour; se dire: «moi, je suis capable de me sacrifier». Mais, dans les circonstances données, il s’agissait, en effet, de la seule – ou, en tous les cas, de ce qui lui paraissait alors comme étant la seule – solution possible, et accomplie uniquement dans l’idée de sauver l’Autre. Car sitôt qu’intervient, dans un tel acte, la conscience de l’autosacrifice, cet acte est, par là même, faussé dans son intimité. Et ce n’était point le cas. Il s’agissait, au contraire, de quelque chose allant de soi et qui eut des conséquences fatales – à savoir, pratiquement, son sacrifice pour sauver la vie d’un autre.

Pourquoi cela se voit-il investi par la dimension de la sainteté ?

Parce que cela ne fut absolument pas fait avec une quelconque intention d’auto-sanctification. Mais avec la plus pure – comment dire ? – attention à autrui: spontanée, naturelle.

 
 
 
 
 
 .

■ Quand la Terre est une boule rouge… ■

9 avril 2011 § Poster un commentaire

© Christine Boiry | 2010 |

 

 

 

 

 

Quand la Terre est une boule rouge

(et qu’elle ne tourne pas autour du pot),

– ce petit et sympathique questionnaire, trouvé au hasard de nos rencontres facebookistes.

Merci, Olga.

 

 

 

« Lire la suite »

■ Mihai Şora sur Cioran et Fondane, au MNLR, le 11 avril 2011 ■

9 avril 2011 § Poster un commentaire

 

 

■ – Où il est question de l’attachement de Cioran à Fondane et de leur amitié indéfectible (dans la conférence de M. Mihai Şora et l’exposition qui a lieu, au même moment, au Musée National de la Littérature Roumanie, à Bucarest). ■

 

CENTENAR EMIL CIORAN

la

Muzeul Naţional al Literaturii Române

Luni, 11 aprilie 2011, ora 13.30 
Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române

Vernisaj:
Expoziţie de manuscrise, documente, fotografii, corespondenţă din arhiva Muzeului Naţional al Literaturii Române. Curator: Ofelia Creţia.

Recital:

Cioran – l’homme à fragments / Cioran – omul fragmentelor, de Genoveva Preda

Rotonda 13“:

Invitaţi –

Irina Mavrodin, Dan Hăulică, Mihai Cimpoi, Ilie Constantin, Marin Diaconu, Mihai Şora, Eugen Simion, Ion Vartic

Prezentarea albumului:

Cioran în viziunea marilor graficieni ai lumii

Amfitrion: Lucian Chişu

Site : Muzeul Naţional al Literaturii Române

 

 

.

■ Il était une fois… ■

3 avril 2011 § Poster un commentaire

 

 

Je m’avance et je sens tinter le poids léger du monde
dans mes mains.
« Lourde légèreté. » Que la balance est juste
entre réel et songe, entre la soif et l’eau !
Quelle tendresse exacte sépare l’immobile
du mouvement et quel dieu cueille au-dedans de nous
cette prière – ou cette absence de prière ?

 

… |Benjamin Fondane, Ulysse, XXXII (extrait), cca. 1929-1944|

 

 

… 

■ Mircea Ivănescu – Mort-retrouvailles | 1968 ■

26 mars 2011 § 3 Commentaires

  

Mangelos (dit) | La mort | 1962

 

 

.

.

.

en vérité ce n’est pas vrai. la mort

n’a jamais fait personne retrouver personne – la mort est une houle élancée 

qui t’attrape les yeux fermés – et te berce –

et au début paraît un sommeil, et puis un oubli –

et puis le temps perd toute trace de sens,

il n’est que silence qui revient sur lui-même

avec un écho, l’unique écho – et celui-ci est un halo

tel la flamme du cierge – et puis la lumière

perd toute trace de sens – et puis le silence

laisse tomber le sens – pendu

à ce qui n’a plus aucun sens – et puis plus rien, pas

même un sens décharné, flottement dans le rien,

bouche-à-bouche avec le squelette du non-être,

rien de rien, puis il n’y a plus de puis,

plus d’aujourd’hui, et plus de mort.

 

non plus.

 

 

  • Texte : Mircea Ivănescu (n. 26 mars 1931) – Mort-retrouvailles, Traduction du roumain par Luiza Palanciuc („Despre moartea ca revedere“ (frg.), dans le recueil Versuri, Editura pentru Literatură, 1968).
  • Image : Mangelos (dit), Basicevic Dimitrije (1921-1987) – La mort, Gouache sur page de livre en papier glacé, 0,203 x 0,208 m., 1962, Paris, Musée national d’Art moderne – Centre Georges Pompidou.

 

 

.

.

.

Pour citer cet article:

Restitutio Benjamin Fondane – www.fondane.net

Gratias agimus.

 

 

.

.

.

■ Mariana Şora – Al şaptelea simţ ■

23 mars 2011 § 5 Commentaires

© Anni Leppälä | Black | 2004

.

.

Moartea îmi dă târcoale. Se ţine la o oarecare distanţă. În jur, pe unde mă ocoleşte, simt un uşor vârtej de aer rece. Întinde un braţ scheletic spre mine, o mână descărnată, dar apoi se retrage, se îndepărtează, dispare. Cineva mă apără. I-am fost încredinţată şi m-a luat în primire când m-am ivit pe lume; i se spune – aşa, ca pentru copii – înger păzitor. Îi simt proximitatea numai de câţiva ani, dar din ce în ce mai des. Când eşti tânăr, poate nici n-ai nevoie într-atât de un ajutor de acest fel, din partea unui duh blând şi prietenos, cum ţi se pare că este; însă cu vârsta… Prezenţa lui mi s-a revelat de câteva ori; l-am simţit în spatele meu, aproape, tangibil parcă, şi m-am cutremurat. Valuri de fiori mi-au trecut pe spinare. Mai că-mi venea să mă întorc brusc… ca să-l surprind… Ce aberaţie! Ce blasfemie! Covârşită de prezenţa lui nevăzută, am căzut în genunchi.

Da, creşte în noi credinţa în supranatural: – oare ne copilărim? Ori se ascut unele simţuri în timp ce scade acuitatea celorlalte, a celor necesare vieţii sociale – văzul, auzul, până şi cel al echilibrului, aducând cu sine nesiguranţa la umblat? (– de unde povestea cu animalul simbolic ce se foloseşte, în amurg, de un al treilea picior.)

Ne paşte încetineala.

« Lire la suite »

■ Возвращение, Андре́й Звя́гинцев | 2003 | ■

3 mars 2011 § Poster un commentaire

 

Site officiel :

Avec sous-titrage en anglais :  

 

 

■ Petre Ţuţea sur E.M. Cioran | 1990 | ■

3 mars 2011 § Poster un commentaire

■ Enregistrement original de la déclaration du philosophe Petre Ţuţea sur E.M. Cioran [juin 1990]. Sous-titrage en anglais.

Remerciements à Alexandru Popescu-Prahovara et à Tudor Munteanu

 

 

 

■ Giuseppe Ungaretti – Caïn ■

3 mars 2011 § Poster un commentaire

Odilon Redon (1840-1016) – Caïn tuant Abel

Odilon Redon | Caïn tuant Abel |

 

Il court sur les sables mythiques

Et son pas est léger.

 

Ô, berger  des loups,

Tu as les dents de l’éclat fulgurant,

L’éclat qui perce nos jours.

 

Effrois, sursauts,

Relents des bois, cette main-là

écrase comme un rien les vieux chênes,

Tu es à l’image du cœur.

 

Et quand l’heure s’assombrit,

Es-tu ce corps frétillant

Parmi les arbres enchantés ?

 

Et lorsque d’envie tu exploses,

Le temps change, tu erres méfiant

Et de mon propre pas tu t’en vas.

 

Telle une source dans l’ombre, endors-toi !

 

Quand l’aube est encore furtive,

Cueillie seras-tu, âme,

Par une onde apaisée.

 

Âme, ne vais-je donc jamais savoir te calmer ?

 

Ne vais-je donc jamais voir dans la nuit du sang ?

 

Fille fouineuse de l’ennui,

Mémoire, mémoire inassouvie,

N’y a-t-il point de vent qui porte

Les nuages de ta cendre ?

 

Mes yeux seraient à nouveau chastes,

Je verrais le printemps éternel

 

Et, enfin éveillée,

Tu serais, ô, mémoire, fidèle.

 

 

 

  • Texte : Giuseppe Ungaretti, “Caino”, Sentimento del tempo, Vallecchi, Firenze, 1933. Traduit de l’italien par Luiza Palanciuc.
  • Image : Odilon Redon (1840-1916) – Caïn tuant Abel, dessin (mine de plomb, encre de Chine, plume, encre violette), Paris, Musée du Louvre, Département des Arts graphiques.

 

 



■ Les chiens ne font pas des chats ■

27 février 2011 § Poster un commentaire

© Olivier Ulivieri | 2010 |

 

■■■ |aide-mémoire|

…din hudiţă în grădină la Trăsnea, şi iar prin păpuşoi; şi când aproape să ies din grădină, mă simţesc cânii lui Trăsnea, şi la mine să mă rupă. Ce-i de făcut? Auzisem eu din oameni că, dacă vrei să nu te muşte cânii şi să te lese în pace, cum îi vezi că sar la tine, să te tupilezi jos la pământ, şi să-i laşi să te latre cât le place, fără să te urneşti din loc; căci ei bat cât bat, şi de la o vreme te părăsesc şi se duc.

Şi adevărat este…

 

 

  • Text: Ion Creangă, Amintiri din copilărie, II, 1881 [ediţia Călinescu, 1953, p. 50]
  • Imagine: Olivier Ulivieri, Les chiens ne font pas des chats, technique mixte, 57 x 66 cm., 2010

■ Rodica Zafiu despre sintaxa lui Mihai Şora ■

25 février 2011 § 1 commentaire

© Ana Hatherly

 

Dacă sintaxa lui Dimitrie Cantemir nu mai e astăzi cu atâta uşurinţă judecată şi condamnată (ca fiind bizară, stângace sau artificială, oricum în afara spiritului limbii române), cauzele pot fi cele fireşti: intrarea în circuitul mai larg a interpretărilor ştiinţifice pertinente, a concluziilor cercetărilor stilistice (cu privire la manierismul greco-latin, la voinţa cărturarului de a impune limbii un model retoric) şi chiar mai buna cunoaştere a operei în discuţie; se mai adaugă însă, poate, o treptată schimbare de context: sintaxa dislocată şi recompusă în structuri prozodice nu mai e atât de izolată între varietăţile stilistice contemporane. Dislocarea morfosintactică, izolarea prin virgule şi paranteze a unor segmente de text care se pot recompune, regula adaosului şi a suprapunerilor de idei sunt cel puţin argumente formale ale identificării unei variante moderne a stilului cantemiresc:

 „Numai că, în acel verb primordial, eu m-am (din capul locului) simţit înşurubat din plin (în clipele mele de vârf, evident) (câte şi când vor fi fost), şi, oricum, măcar întotdeauna implicat (pe întreg traseul curgerii mele de fiecare zi printre lucrurile şi făpturile lumii de toate zilele) (şi, nu mai puţin, a lor prin fiinţa mea).“

(Şora 1985: 6) 

« Lire la suite »

■ Mariana Marin – Combat avec l’utopie ■

9 février 2011 § Poster un commentaire

Mariana Marin | 1956 – 2003 |

 

 

Combat avec l’utopie

à l’orée de la nuit.

Mais comment refaire dans une cave

la vie des grandes littératures ?

Combat perdu.

La bêtise a le même goût

dans toutes les langues.

Et si à présent lentement tu effleurais mes yeux

tu toucherais le glacé du métal

par lequel dorénavant je guetterai la vie.

Ici même où notre jeunesse

ne cesse d’être le souvenir enfoui des parents

de leur propre jeunesse.

Mes cheveux étaient déjà blancs

quand furtivement ils glissaient sous nos oreillers

la chance qui jamais

n’allait nous sourire –

 

Combat à l’orée de la nuit.

 

Chiffon, notre jeunesse,

tout bon à décrasser

les armes pointées sur nous. 

 

 

 

© Image : (apud) Tudor Jebeleanu (photographie, cca. 1981-82).

© Texte : Mariana Marin (1956 – 2003), „Lupta cu utopia“, Mutilarea artistului la tinereţe, Bucureşti, Muzeul Literaturii Române, 1999, p. 51.

© Traduction du roumain : Luiza Palanciuc.

 

 

 

 

 

 

■ Mihai Şora despre Mircea Vulcănescu | 19 ianuarie 2011 ■

18 janvier 2011 § Poster un commentaire

Mihai Şora | conferinţă 'Mircea Vulcănescu, o evocare' |

 

Conferinţele „Mircea Vulcănescu“ au menirea să constituie, la Muzeul Naţional al Ţăranului Român, un spaţiu al dialogului intelectual centrat pe teme ale ştiinţelor socio-umane, cu deosebire orientat spre tematica raportului între tradiţie şi modernitate în istoria şi devenirea culturii şi civilizaţiei româneşti a secolului XX şi a începutului de secol XXI. De asemenea, dialogul între cultură şi religie va fi privilegiat ca temă de reflecţie şi dezbatere.

Cultura română modernă s-a născut din apelul la modernitate şi s-a dezvoltat apoi în tensiunea polară dintre modernitate şi tradiţie. A fost această tensiune benefică, genuină, a dus la rezultate notabile, la o anumită identitate culturală sau nu? Mai este astăzi această tensiune reală, efectivă, mai există în cultura română un ferment al tradiţiei? Şi ce ar putea să însemne în contextul postmodernităţii, secularizant şi globalizant, apelul la tradiţie?

Vor fi abordate teme diverse de istoria culturii, a civilizaţiei, de istorie a constituirii disciplinelor socio-umane pe tărâm românesc, de istorie a instituţiilor culturale româneşti, teme ţinând de antropologie, etnologie, istoria religiilor, istoria ideilor. Se vor lansa întrebări şi se vor amorsa polemici, totul pentru a readuce la prezenţă cultura dialogului intelectual, dezbaterea de idei, polemica civilizată.

Punem acest ciclu de conferinţe sub numele şi semnul lui Mircea Vulcănescu pentru că el este figura emblematică a intelectualului român al secolului XX. Mircea Vulcănescu reprezintă la superlativ tipul intelectualului angajat şi implicat în viaţa cetăţii şi a poporului său, reprezintă de asemenea la superlativ tipul creştinului jertfelnic în luptă cu demonia veacului. Credem că Mircea Vulcănescu este omul exemplar al culturii române a veacului XX; alţii au opere mai închegate, opere încheiate, în schimb, el lasă moştenire această gândire mereu vie, fragmentară, centrată pe problemele cruciale, şi viaţa oferită, ca jertfă, aproapelui.

Nimic mai potrivit ca MŢR să devină organizatorul unor astfel de întâlniri care să se desfăşoare sub semnul moştenirii intelectuale a lui Mircea Vulcănescu. Dragostea absolută a lui Mircea Vulcănescu pentru civilizaţia tradiţională românească, încrederea sa în acest tip uman îl fac în mod necesar părtaş la aventura intelectuală a MŢR, aşa cum a iniţiat-o Horia Bernea. De altfel, textele sale au construit ele însele, alături de multe altele, viziunea pe care expunerea permanentă a MŢR s-a edificat. Onorăm astfel în Mircea Vulcănescu un precursor şi un model.

Moderatorul conferinţelor: Mihai Gheorghiu, cercetător MŢR, Bucureşti.

Prima conferinţă: Mihai Şora

|19 ianuarie 2011, Clubul Ţăranului, ora 18h00|


Pentru a cita acest articol:
Restitutio Benjamin Fondane – https://fondane.wordpress.com/
Gratias agimus.

■ E.M. Cioran sur Mircea Vulcănescu (extrait) ■

16 janvier 2011 § Poster un commentaire

Mircea Vulcănescu | Autoportrait | 11 mai 1932

 

Plus je pense à votre père, plus il m’apparaît qu’il était, lui aussi, une exception vertigineuse, qu’il devait également avoir éludé par quelque miracle notre commune malédiction. Il peut sembler insensé d’affirmer, à propos d’un esprit véritablement universel, qu’il n’avait pas goûté au fruit maudit. Cela doit être vrai pourtant, car son savoir prodigieux était doublé d’une pureté telle que je n’en ai jamais rencontré de semblable. Le péché originel, évident en nous tous, n’était pas visible en lui, en lui qui était si bien en chair et en qui, paradoxe merveilleux, s’abritait l’évadé d’une icône. […] Je ne veux pas faire de votre père un saint, mais il l’était en quelque sorte.

 

  • Texte: E.M. Cioran, Lettre à Elena-Maria Viorica (Vivi) Vulcănescu, 1973 (extrait)
  • Image: Mircea Vulcănescu, Autoportrait, 11 mai 1932 (copie d’après l’original envoyé à Cioran)
Pour citer cet article:
Restitutio Benjamin Fondane – https://fondane.wordpress.com/
Gratias agimus.

■ Ion Creangă, Amintiri din copilărie (fragm., II), 1881 ■

7 janvier 2011 § Poster un commentaire

Ion Creangă, Amintiri din copilărie, II, mss. 4.074

 

Amintiri din copilărie

Dedicaţie d-şoarei L.N.

 

II.        Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie! Şi, Doamne, frumos era pe atunci: căci şi părinţii, şi fraţii şi surorile îmi erau sănătoşi, şi casa ni era îndestulată, şi copiii şi copilele megieşilor erau de-a pururea în petrecere cu noi, şi toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea!

          Şi eu eram vesel ca vremea cea bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în tulburarea sa.

          Şi mama, care era vestită pentru năzdrăvăniile sale, îmi zicea cu zâmbet uneori, când începea a se ivi soarele dintre nori după o ploaie îndelungată: „Ieşi, copile cu părul bălan, afară şi râde la soare, doar s-a îndrepta vremea“ şi vremea se îndrepta după râsul meu…

          Ştia, vezi bine, soarele cu cine are de-a face; căci eram feciorul mamei, care şi ea cu adevărat că ştia a face multe şi mari minunăţii…

 

 

  • Text: Ion Creangă, Amintiri din copilărie (fragm., II), în „Convorbiri literare“, XV, 1, 1 aprilie 1881, p. 1-14, cu „Dedicaţie d-şoarei L.M.“.
  • Imagine: Facsimil, Biblioteca Academiei Române – mss. 4.074, f. 19 r.

 

Pentru a cita acest articol:
Restitutio Benjamin Fondane https://fondane.wordpress.com

 Gratias agimus.



■ Cimitirul evreiesc din Humor ■

4 janvier 2011 § 3 Commentaires

© Sorin Onişor | 2010 |

© Sorin Onişor | 2010 |

© Sorin Onişor | 2010 |

© Sorin Onişor | 2010 |

© Sorin Onişor | 2010 |

■ Eugenia Iftodi (1915 – 2005) – In memoriam ■

8 décembre 2010 § 1 commentaire

 

 

 

Eugenia Iftodi | 1915 – 2005 | – Chipuri şi locuri

 

  

  

Doamne, Tată părinte,

io mă rog sara culcându-mă,

demeneaţa sculându-mă

cu ochii udzi,

Doamne, Tu din ceri m-audzi,

Doamne, Tu din ceri

cu dreapta Ta toate mi-i da

câte eu cer,

Tu cu mila Ta

dă-mi putere-a mă-ndrepta

să mă duc pre calea Ta,

pune, Doamne,-ntr-a mé cale

soarele luminii Tale,

ca să fugă cele rele

din calea viéţii mele,

ca să-nalţ sufletu’ mieu

până sus la Dumnedzău.

Domnul Dumnedzăul mieu,

eu tot Ţi-am greşit mereu,

fă miluca, nu mă pierde,

nişi la iad nu mă trimete,

între capuri strehuiete,

cu-a Ta milă mă coprinde

între oícăle cele blânde.

 

Amin.

  

 
 
  • Text: Rugăciune culeasă de Eugenia Iftodi în 1959, de la Ana Drăguş, în satul Deseşti, Maramureş; apud Eugenia Iftodi, Chipuri şi locuri / Foyers de jadis, ediţie bilingvă, ilustrată, Bucureşti, 2000. | Mulţumiri doamnei Gina Vieru |
  • Imagine: Eugenia Iftodi, seria Desene din Pădureni, cca. 1959-1965 (în ed. cit., p. 69).

 

 
Pentru a cita acest articol:
Restitutio Benjamin Fondane https://fondane.wordpress.com/  
Gratias agimus.

■ FONDANE vu par Gabriela Creţu ■

15 novembre 2010 § 2 Commentaires

 

 

Benjamin Fondane vu par Gabriela Creţu
|bronze, cca. 14 cm., Bucarest, collection de l’artiste, automne 2010|

 

 

 

FONDANE VU PAR… – un programme initié et coordonné par Luiza Palanciuc et Mihai Şora, avec le soutien moral de : l’Union des Artistes Plasticiens de Roumanie, Emil Stratan, les Éditions Eis Art et les Galeries Eleusis (Jassy).

 

 

 



■ FONDANE vu par Ioan Ladea ■

15 novembre 2010 § Poster un commentaire

  

 

 

Benjamin Fondane vu par Ioan Ladea
|buste en glaise, cca. 80 cm., Bucarest, atelier de l’artiste, février 2010|

 

FONDANE VU PAR… – un programme initié et coordonné par Luiza Palanciuc et Mihai Şora, avec le soutien moral de : l’Union des Artistes Plasticiens de Roumanie, Emil Stratan, les Éditions Eis Art et les Galeries Eleusis (Jassy).

 

 

■ B. FUNDOIANU | BENJAMIN FONDANE : 14 noiembrie 1898 ■

14 novembre 2010 § 2 Commentaires

 

souvenez-vous seulement que j’étais innocent

atât să v’amintiţi : că n’aveam nicio vină

|B. FUNDOIANU | BENJAMIN FONDANE|

|Iaşi, 14 noiembrie 1898 – Auschwitz-Birkenau, 2/3 octombrie 1944|

■ Mihai Şora : 94 de ani ■

7 novembre 2010 § 3 Commentaires

 

„– bucuria iradiantă, bucuria genuină, bucuria explozivă, bucuria suavă, bucuria intens liniştită, bucuria întru sine adunată, bucuria glorioasă, peste lume revărsându-se; chiar şi nobila, diafana bucurie senin-melancolică a finitudinii asumate –“

 

| Mihai Şora, Sarea pământului. Cantată pe două voci despre rostul poetic, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1978 |

 

■ Булат Окуджава – Я пишу исторический роман | 1975 ■

9 mai 2010 § Poster un commentaire

 

 

 

Булат Окуджава – Я пишу исторический роман | 1975 |

■ La prière de Baudelaire | Rugăciunea lui Baudelaire | apud Fondane ■

18 avril 2010 § Poster un commentaire

 

• La prière de Baudelaire :

Mécontent de tous et mécontent de moi, je voudrais bien me racheter et m’enorgueillir un peu dans le silence et la solitude de la nuit. Âmes de ceux que j’ai aimés, âmes de ceux que j’ai chantés, fortifiez-moi, soutenez-moi… et vous, Seigneur mon Dieu! accordez-moi la grâce de produire quelques beaux vers qui me prouvent à moi-même que je ne suis pas le dernier des hommes, que je ne suis pas inférieur à ceux que je méprise!

 ———- apud

BENJAMIN FONDANE, Baudelaire et l’expérience du gouffre, Paris, Pierre Seghers éditeur, Préface de Jean Cassou, 1947, p. 140.

 

• Rugăciunea lui Baudelaire:

Nemulţumit de toată lumea şi nemulţumit de mine însumi, aş dori să mă răscumpăr şi să mă mândresc, cât de cât, în liniştea şi pustietatea nopţii. Suflete ale celor pe care i-am iubit, suflete ale celor pe care i-am slăvit, întăriţi-mă, ajutaţi-mă!… Iar Tu, Doamne Dumnezeul meu!, dă-mi harul de a făuri câteva versuri frumoase care să-mi dovedească mie însumi că nu sunt ultimul dintre oameni, că nu sunt mai prejos decât cei pe care îi dispreţuiesc!­

 

———- citat în

BENJAMIN FONDANE, Baudelaire şi experienţa abisului [1947], Traducere din limba franceză, studiu, note, comentarii şi anexe de Luiza Palanciuc şi Mihai Şora [2008 | volum inedit în limba română]

 

 

 Gratias agimus.

■ Expoziţia comemorativă CANALUL DUNĂRE – MAREA NEAGRĂ ■

4 mars 2010 § Poster un commentaire

 

 

Pentru a cita acest articol:
Restitutio Benjamin Fondane https://fondane.wordpress.com

 Gratias agimus.

I enjoy the massacre of ads. This sentence will slaughter ads without a messy bloodbath.

■ Vocile lui Petre Ţuţea | Eveniment la ICR | 25 februarie 2010 ■

25 février 2010 § 2 Commentaires

Desen de Vladimir Zamfirescu | 3 decembrie 1991 |

 

Vocile lui Petre Ţuţea

Dezbatere, lansare şi recital la Institutul Cultural Român

Joi, 25 februarie 2010, de la ora 18.00, la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru, nr. 38, Bucureşti), va avea loc o întâlnire cu tema Vocile lui Petre Ţuţea. Evenimentul este prilejuit de apariţia celui de-al doilea număr al revistei Academia de Poezie, care cuprinde un medalion consacrat gânditorului. 

În prima parte a întâlnirii, Livius Ciocârlie, Mihai Şora şi Vladimir Zamfirescu vor dezbate atât dimensiunea originală a operei, cât şi aspecte concrete ale receptării acesteia. Discuţiile vor fi moderate de Luiza Palanciuc. Dezbaterea va fi urmată de prezentarea revistei Academia de Poezie, în prezenţa fondatorului acesteia, Emil Stratan, moderatorul celei de-a doua părţi a întâlnirii, şi a câtorva dintre autorii semnatari: François Pamfil, Ioan Es. Pop, Liviu Ioan Stoiciu, Pavel Şuşară. Seara se va încheia cu un recital de poezie al studenţilor Cosmina Stratan, Alexandra Suciu, Mihai Conrad Mericoffer, Mihai Daniel Haralambie, de la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“ din Bucureşti. La pian: Călin Grigoriu.

„Relaţia lui Petre Ţuţea cu orizontul de aşteptare ridică cel puţin două probleme: aceea a oralităţii şi a filosoficului, pe de o parte, a relaţiei dintre ele, pe de alta. Lui Petre Ţuţea i se atribuie adesea calificativul de „socratic“, cu toată încărcătura dezistoricizată (ori sacralizată, după caz) a acestui termen, când nu este banalizată sau transformată în simplu ornament. Ţuţea emiţătorul de „aforisme“, Ţuţea „naţionalistul“, Ţuţea „paradoxalul“ sunt doar câteva din poncifele care se adună în jurul celei mai frecvente (dar şi mai restrictive) imagini, anume cea aurorală: Ţuţea ar fi un Socrate al modernităţii noastre târzii. Or, lectura textelor, ca şi a(u)scultarea lor conduc spre alte interpretări, mai cu seamă dacă sunt convocate cele trei instanţe sub regimul cărora se exprimă Ţuţea, deopotrivă oral şi în scris: sentimentul, experienţa şi gândirea empirică.“ – Luiza Palanciuc

Parteneri: Dilema Veche, Radio România Actualităţi, Radio România Cultural, Radio România Internaţional, Restitutio Benjamin Fondane.

Contact media: Serviciul Presă al ICR, tel.: 021 31 71 00 622, e-mail: biroul.presa@icr.ro

 

Pentru a cita acest articol:
Restitutio Benjamin Fondane https://fondane.wordpress.com

 Gratias agimus.

I enjoy the massacre of ads. This sentence will slaughter ads without a messy bloodbath.

■ Slavomir Popovici la Muzeul Țăranului Român | 10 februarie 2010 ■

8 février 2010 § Poster un commentaire

Miercuri, 10 februarie 2010
la ora 17h30

8 DOCUMENTARE în regia lui Slavomir Popovici

Slavomir Popovici (1930-1983) este unul dintre cei mai importanţi regizori de film documentar din România. Filmele lui de artă (printre care Soarele negru, 1968) şi etnografice (printre care Bun ca ziua, 1974) depăşesc cadrul strict al documentarului. Ele pot fi considerate o serie de poeme filosofice, pe temele esenţiale ale ciclului vieţii şi trecerii timpului.

Înainte de proiecţia filmelor vor vorbi:

  • Laurenţiu Damian, regizor,
  • Radu Răutu, etnograf,
  • Sorin Vieru, profesor la facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti.

 

  • 1. Uzina
    Un eseu cinematografic, cu filmări speciale, pornind de la sărbătorirea zilei de 1 mai, în 1965, la uzina 1 mai din Ploieşti, producătoare de utilaj petrolier – în care sunt urmărite schimbările produse în viaţa socială de apariţiei uzinei, prin analogii imagistice neaşteptate şi metaforice. 
  • 2. Romanţe aspre
    Istorii ale locomotivelor de ieri şi de azi, ca semne ale trecerii timpului şi schimbărilor sociale.
  • 3. Io, Ştefan Voievod ctitor
    Arta din vremea lui Ştefan cel mare, folosind drept comentariu cronicile vremii.
  • 4. Soarele negru
    Un poem cinematografic despre timp şi vârstele omului pornind de la broderii medievale româneşti înfăţişând compoziţii ale plângerii. 
  • 5. Semnul bradului
    Obiceiurile şi domeniile artei populare în care este prezent bradul, simbolul continuităţii şi al reînnoirii vieţii.
  • 6. Bun ca ziua
    Traiectoria pâinii „sărbătoreşti“ de la grâu la colac (cel mai efemer produs al artei ţărăneşti) şi prezenţa acesteia în momentele fundamentale ale ciclului vieţii: naştere, nuntă, moarte. În comunele Maieru (Bistriţa Năsăud), Frecăuţi (Bucovina), Bixad (Oaş), Polovraci (Gorj).
  • 7. Victime şi vinovaţi
    Film utilitar realizat la cererea Ministerului Chimiei despre posibilele efecte ale unor butelii de aragaz improvizate şi neautorizate, pretext pentru a prezenta un ciné vérité tragic în comuna Vadul Părului la sfârşit de ani ’60.
  • 8. Letopiseţul lui Hrib
    Transpunerea cinematografică a cronicii lui Toader Hrib, ţăran din satul Arbore, judeţul Suceava, şi întemeietor al unui muzeu local.

 

 

Noul Cinematograf al Regizorului Român – Studioul Horia Bernea este un proiect cultural al MŢR având ca obiectiv prezentarea unei selecţii de film european de ficţiune şi documentar, promovarea tinerilor regizori români şi europeni, a creaţiilor lor artistice şi documentare, susţinerea dialogului creatorilor cu publicul din România.
MŢR îşi propune crearea unui cinematograf de artă în Bucureşti, un cinematograf al publicului cultivat, un spaţiu al artei cinematografice şi al dialogului intelectual. Comitetul de selecţie a filmelor este alcătuit din: Dumitru Budrala, Nae Caranfil, Tudor Giurgiu, Radu Mihăileanu, Cătălin Mitulescu, Cristian Mungiu, Radu Munteanu Corneliu Porumboiu, Cristi Puiu, Alexandru Solomon. Fiecare regizor va asigura în mod direct şi independent programul unei luni de proiecţie. În fiecare lună va fi organizată o discuţie liberă cu regizorul care a propus selecţia filmelor. De asemenea, vor fi organizate întâlniri şi discuţii cu autorii filmelor vizionate. În cadrul proiectului, un loc privilegiat îl are filmul antropologic, căruia îi va fi dedicată permanent ziua de miercuri.

 

Pentru a cita acest articol:
Restitutio Benjamin Fondane https://fondane.wordpress.com

 Gratias agimus.

I enjoy the massacre of ads. This sentence will slaughter ads without a messy bloodbath.

  

■ Zilele revistei VIAȚA ROMÂNEASCĂ | 13-14 ianuarie 2010 ■

12 janvier 2010 § Poster un commentaire

■ FONDANE la MNLR | Vineri, 18 decembrie 2009 ■

16 décembre 2009 § Poster un commentaire

Benjamin Fondane :

căderi, goluri de aer, vârtejuri

Conferinţă, recital şi film la

Muzeul Naţional al Literaturii Române

 

Vineri, 18 decembrie 2009, de la ora 18.00, Muzeul Naţional al Literaturii Române (Bulevardul Dacia, nr. 12, Bucureşti) va găzdui o întâlnire consacrată poetului B. Fundoianu / Benjamin Fondane.

Intitulat Benjamin Fondane – căderi, goluri de aer, vârtejuri, evenimentul face parte din programul Restitutio Benjamin Fondane, dedicat traducerii în limba română şi punerii în circulaţie a patrimoniului intelectual şi moral lăsat de Fondane.

Vor participa Mihai Şora şi Luiza Palanciuc.

Întâlnirea va fi axată pe opera poetică a autorului (inedită în limba română), din care vor fi citite şi proiectate fragmente (Titanic, L’Exode. Super flumina Babylonis). Seara se va încheia cu recitalul Ioanei Crăciunescu – primul dintr-o serie amplă, aşezată sub genericul „fondaniana“.

 „Sunt autori care îşi trăiesc cu fervoare opera: fără niciun decalc între ceea ce sunt şi ceea ce fac ori scriu. Cu o constanţă a gândului şi o incandescenţă care scapă total retoricii adiacente ori emfazei bunei conştiinţe. «Oricine poate deveni o ’excepţie’, chiar dacă, înainte vreme, nu apucase nici măcar să înţeleagă ce însemna acest lucru, chiar dacă, înainte vreme, îi lipsise cu desăvârşire până şi dorinţa de a deveni aşa ceva» – spune Fondane în Lunea existenţială şi Duminica istoriei. Această condiţie a excepţiei este cea care îi reuneşte pe autorii din seria ’fondaniana­’, dincolo de afinităţile (elective, desigur) cu opera lui Benjamin Fondane, dincolo de traiectoria personală şi de formele auctoriale ale modernităţii noastre târzii.“ (Luiza Palanciuc, Mihai Şora)

B. Fundoianu / Benjamin Fondane s-a născut la Iaşi, pe 14 noiembrie 1898. A publicat poeme şi traduceri în periodice româneşti şi evreieşti, semnând B. Fundoianu, după toponimul Fundoaia, localitatea de provenienţă a tatălui. Cărţile scrise şi publicate în limba română vor apărea sub acest pseudonim. În decembrie 1923, emigrează în Franţa, unde este în continuare prezent în cercurile avangardiste. Opera în limba franceză va fi publicată doar parţial în timpul vieţii. În martie 1944, ca urmare a unui denunţ, este arestat, împreună cu sora sa, Lina, şi închis în lagărul de la Drancy. Câţiva prieteni obţin eliberarea lui Fondane, care însă nu acceptă să părăsească lagărul fără Lina. La 30 mai 1944, sunt deportaţi împreună la Auschwitz. Fondane va fi gazat în octombrie 1944.

„Cumplit e visul şi încă n-am ieşit din el.
– ceva ce mişcă, numit de noi Pământ,
încet-încet se surpă, Fiinţa nici că-l vede…
Rufele-ntinse la babord, anunţând potopul,
tihnit jocul de şah, un pion înainte,
danţ în salon care străpunge carnea
cu iz dulceag de tropice…
 
Puntea se-nclină lin, Fiinţa nici c-o vede,
pe ea, lumina verticală: se teme să nu cadă,
oameni stând drepţi: se tem să şadă,
conclav de strigoi în picioare
ţipă: «Cât dai pe mine?
Atâta pentru libertate, atâta pentru conştiinţă,
atâta pentru trupul meu, nu-i prea scump,
justiţia la preţ redus,
sfinţenia – trei parale,
pauză, Ăl-de-Sus tot la preţ redus,
cu banii jos, pe masă!»“

(Fragment din Titanic, traducere din limba franceză, studiu, note, comentarii şi anexe de Luiza Palanciuc şi Mihai Şora / volum inedit în limba română)

Detalii: https://fondane.wordpress.com/

RESTITUTIO BENJAMIN FONDANE, e-mail: palanciuc_sora@fondane.fr   

 

 

I enjoy the massacre of ads. This sentence will slaughter ads without a messy bloodbath.

■ Dezbatere pornind de la volumul Mihai Şora. O filosofie a bucuriei şi a speranţei ■

18 novembre 2009 § Poster un commentaire

Afis_Mihai_Sora_O_filosofie_a_bucuriei_si_a_sperantei

_  unde se va vorbi despre Fondane, despre neantul activ şi despre multe altele _

 

Pentru a cita acest articol:
Restitutio Benjamin Fondane https://fondane.wordpress.com

 Gratias agimus.

I enjoy the massacre of ads. This sentence will slaughter ads without a messy bloodbath.

■ La mulţi ani, Mihai Şora! ■

7 novembre 2009 § Poster un commentaire

Îmi permit (căci ştiu că sunt oameni minunaţi şi nu ar avea nimic împotrivă) să reiau aici un mesaj privat, trimis adineaori de Gina şi Sorel, prieteni iubiţi (iubibili):

 Şi Soarele se bucură şi străluceşte azi pentru Mihai în toată splendoarea sa!

La mulţi ani, Domnule Şora!

 

I enjoy the massacre of ads. This sentence will slaughter ads without a messy bloodbath.

■ Premiile ELEUSIS | Iaşi, 13-14 noiembrie 2009 ■

6 novembre 2009 § Poster un commentaire

Fondane y sera. 

 PREMIILE_ELEUSIS_IASI_13_14_noiembrie_2009

Pentru a cita acest articol:
Restitutio Benjamin Fondane https://fondane.wordpress.com/

 Gratias agimus.

I enjoy the massacre of ads. This sentence will slaughter ads without a messy bloodbath.

■ Dezbatere pornind de la volumul Mihai Şora. O filosofie a bucuriei şi a speranţei ■

6 novembre 2009 § Poster un commentaire

SORA_Mihai_fotografie_de_Luiza_Palanciuc

Mihai ŞORA | În tren spre Peyresq | august 2007

Dezbatere pornind de la volumul Mihai Şora. O filosofie a bucuriei şi a speranţei

Editura Cartea Românească vă invită joi, 19 noiembrie, ora 19.00, la dezbaterea pornind de la volumul Mihai Şora. O filosofie a bucuriei şi a speranţei, de Leonid Dragomir. Evenimentul va avea loc la Librăria Cărtureşti, Muzeul Ţăranului Român, şi va fi moderat de Luiza Palanciuc şi Daniel Cristea-Enache.

Mihai Şora. O filosofie a bucuriei şi a speranţei constituie nu doar o expunere de ansamblu, ci şi o sistematizare a gândirii filosofice a lui Mihai Şora, gândire sinuoasă şi imprevizibilă, cum însuşi filosoful o caracterizează. Leonid Dragomir nu-şi propune o interpretare a doctrinei filosofului, ci o reconstrucţie a problematicii principalelor sale cărţi de filosofie, tratate în ordine cronologică. Accentul exegezei cade pe latura creştină – personalismul creştin –, ocultată din cauza contextului în care au fost scrise şi concepute cărţile sale, publicate în ţară, până în 1990. Autorul abordează „din interior“ volumele: Despre dialogul interior, Sarea pământului, A fi, a face, a avea, Eu & tu & el & ea… sau dialogul generalizat, Clipa & timpul. Pe lângă acestea, analizează eseurile şi interviurile apărute în Firul ierbii, continuând cu dialoguri punctuale referitoare la opera sa filosofică şi la proiectele prezente şi viitoare. Între acestea, cel mai important proiect constă în traducerea şi editarea operei lui Benjamin Fondane (https://fondane.wordpress.com/). Volumul reuşeşte să creeze o imagine de ansamblu asupra originalităţii operei şi a personalităţii filosofului român, demonstrând că Mihai Şora cultivă, prin însăşi vitalitatea sa creatoare, o filosofie a bucuriei şi a speranţei.

„Doar omul este pus în poziţia de a căuta soluţii, de a trebui mereu să opteze între „da“ şi „nu“. Această continuă oscilare, această deliberare, prealabilă oricărei decizii umane, este ceea ce numesc dialog interior. El nu se desfăşoară la modul explicit, ba, în majoritatea cazurilor, nici măcar verbal, pentru că ar cere mai mult timp decât timpul care-ţi este lăsat pentru o hotărâre.“ (Mihai Şora)
 
Leonid Dragomir este doctor în filosofie al Facultăţii de Filosofie – Universitatea Bucureşti, cu o teză despre Nietzsche şi Freud, sub conducerea profesorului universitar Ion Ianoşi. În anul 2003, îl cunoaşte personal pe filosoful Mihai Şora. Împreună, realizează o carte de convorbiri, Despre toate şi ceva în plus, apărută în anul 2005. În ultimii ani, se dedică studierii şi sistematizării gândirii filosofice a lui Mihai Şora, aşa cum reiese aceasta din cărţile apărute de pe la mijlocul secolului trecut, până în zilele noastre.

Mihai Şora s-a născut la 7 noiembrie 1916. După studii de filosofie la Universitatea din Bucureşti (1934–1938), a plecat la Paris, devenind cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique. Constrâns să revină în ţară în anul 1948, se dedică unei vaste activităţi editoriale, regândind din temelii colecţia „Biblioteca pentru toţi“, în care vor apărea, în deceniile şapte, opt şi nouă, cele mai importante cărţi ale culturii universale. Din anii ’70, a început să publice dialoguri filosofice în revistele literare, dialoguri care vor alcătui cărţi de referinţă în filosofia românească. După 1990, a fost membru fondator al Grupului pentru Dialog Social şi al Alianţei Civice. A fost ministru al Învăţământului în primul guvern de după revoluţie, funcţie din care a demisionat, în semn de protest, imediat după mineriada din 13-15 iunie 1990.

Opere: Du dialogue intérieur. Fragment d’une anthropologie métaphysique (Gallimard, 1947 – trad. rom. Humanitas, 1995; 2006: Despre dialogul interior. Fragment dintr-o antropologie metafizică); Sarea pământului. Cantată pe două voci despre rostul poetic (1978, Premiul Uniunii Scriitorilor; reed. Humanitas, 2006); A fi, a face, a avea (1985; reed. Humanitas, 2006); Eu & tu & el & ea… sau dialogul generalizat (1990; reed. Humanitas, 2006), Firul ierbii (1998, Premiul Uniunii Scriitorilor), Câteva crochiuri şi evocări (2000); Filosoficale. Filosofia ca viaţă (2000); Locuri comune (2004); Clipa & timpul (2005) etc. În 2007, lansează, împreună cu Luiza Palanciuc, programul „Restitutio Benjamin Fondane“, de publicare, în traducere română, a operelor complete franceze ale autorului emigrat în Franţa în anul 1923. Numeroase apariţii ale traducerilor din cărţile lui Fondane în periodicele româneşti preced apariţia editorială, considerată, după mărturia iniţiatorilor programului, drept un demers izvorât din „urgenţa restabilirii unor valori şi idei care ar trebui să intre în conştiinţa publică şi în deontologia imediată“.

 

Pentru a cita acest articol:
Restitutio Benjamin Fondane https://fondane.wordpress.com

 Gratias agimus.

I enjoy the massacre of ads. This sentence will slaughter ads without a messy bloodbath.

■ Mihai Şora despre Mircea Vulcănescu ■

2 novembre 2009 § 5 Commentaires

VULCANESCU_Mircea

Mircea Vulcănescu | 1904 – 1952 |

Mihai Şora

Despre Mircea Vulcănescu, câteva cuvinte

 

Am spus cândva (sau am scris undeva) că generaţia aceea din 1927, al cărei „şef­“ – unanim recunoscut – era Mircea Eliade, avea şi un vârf, mult mai retras şi mult mai puţin productiv decât Eliade, şi că acel vârf al ei a fost Mircea Vulcănescu.

Într-adevăr, el era polul liniştit al disperatei căutări agresive şi sfidătoare care aruncase atunci în arenă, alături de cea a lui Eliade, voci ca acelea ale lui Emil Cioran şi Eugen Ionescu, pentru a nu-i numi decât pe cei mai de frunte dintre ei. Era o generaţie care-şi căuta cu înfrigurare rosturile, mânată, în ultimă instanţă, de ambiţia de a-şi pune pecetea pe mari opere de cultură, apte de a lansa pe orbita universalităţii potenţialul spiritual al acestor locuri mai de pe la margine în care le fusese dat să se nască –, iar cei trei mai adineaori numiţi au şi izbutit în sensul acesta (bineînţeles, doar după ce, odată pentru totdeauna, şi-au lăsat în urmă locul de baştină).

Era Mircea Vulcănescu polul liniştit al acelei febrilităţi în căutare de Sens, pentru bunul motiv că, din capul locului, Sensul acesta îi fusese lui însuşi dăruit fără vreo altă mijlocire: încorporat în el, dar nu limitat la el şi închistat în el; dimpotrivă: conferindu-i, lui, o deschidere infinită spre Înalt şi spre Adânc, precum şi – pe orizontală – spre vasta întindere a tuturor celor ce-i erau semeni. În ambele direcţii (atât pe verticală, cât şi pe orizontală) (şi, spre deosebire de colegii săi de generaţie, autocentraţi, prinşi cum erau cu toţii în propriile lor efervescente căutări), Celălaltul transcendenţei îi era din capul locului la îndemână şi ca deschidere şi disponibilitate, dar şi ca venire în întâmpinare din propriul impuls.

Toată „opera“ lui, atâta câtă este ea (adică mai puţin întinsă decât ar fi putut fi, raportată la „volumul“ de fiinţă şi de informaţie structurată care i-a constituit temeiul), a fost strict „ocazională“: răspuns graţios la diverse solicitări. A ţinut numeroase conferinţe pentru că altcineva decât el simţise nevoia unei clarificări, a făcut admirabile expuneri improvizate pentru a lămuri câte o nedumerire a cuiva sau pentru a întregi o viziune incompletă, a pus întotdeauna ordine (o ordine suplă şi vie) în fulguraţiile incoerente sau doar fragmentare (şi de multe ori tributare momentului) ale unuia sau altuia. Întotdeauna, nevoia de limpezire a Celuilalt a constituit un indispensabil prilej pentru propria sa manifestare, pentru că oricând era gata să vină în întâmpinarea oricui îşi simţea vagul ideilor sau limita informaţiilor ca pe o povară greu de suportat. Este de-a dreptul uluitor cât de vastă era cuprinderea a ceea ce ştia până în străfunduri şi cât de precisă era organizarea a ceea ce apuca să comunice, fie că vorbea despre tomism şi augustinism sau despre eros şi logos în gândirea creştină, fie despre arhitectura sonoră a compoziţiilor lui Bach şi despre muzicalitatea catedralelor gotice. Sau despre orice altceva…

Nu este însă cazul să trasăm aici frontierele între care ar putea fi localizată multitudinea de cunoştinţe culese de el direct de la sursă şi temeinic asimilate, într-o tinereţe laborioasă consacrată propriei formări, – lucru pentru care ar fi, desigur, necesare investigaţii amănunţite, imposibil de efectuat în puţinul timp ce-l avem la dispoziţie –, şi, de altfel, nici nu este acesta lucrul cel mai important. Cel mai important lucru (şi care-l singularizează într-un fel în sânul celei mai strălucite generaţii căreia i-a fost dat să-şi înceapă în România cariera universală) este fără îndoială deschiderea spre transcendenţă, uitarea de sine în sensul cel mai bun – ba chiar sublim – al cuvântului, în sfârşit, bucuria luminoasă a împlinirii în chiar limitele bietei noastre condiţii umane – bucurie pe care el o răspândea din belşug de jur împrejuru-i.

Dacă sfinţenia este însoţită mereu de această lumină învăluitoare a bucuriei de a fi, Mircea Vulcănescu a fost – dintre toţi marii săi colegi de generaţie – singurul care ne face să ne îndreptăm gândurile, în modul cel mai firesc, spre acest vârf al condiţiei de făptură care este sfinţenia.

 

Referinţa: fragment din volumul Câteva crochiuri şi evocări, de Mihai Şora, Editura Scrisul Românesc, Craiova, colecţia „Hermes“, 2000, 174 p. inoctavo, ISBN 973-38-0285-9, p. 83-86 (ediţie epuizată).

Sursa fotografiei lui Mircea Vulcănescu: Ziarul Lumina

 

Pentru a cita acest articol:
Restitutio Benjamin Fondane https://fondane.wordpress.com

 Gratias agimus.

I enjoy the massacre of ads. This sentence will slaughter ads without a messy bloodbath.

■ Monument dedicat lui Mircea Vulcănescu ■

1 novembre 2009 § 1 commentaire

 VULCANESCU_Mircea_1_noiembrie_2009

 
 

Partea I

 

Partea a II-a

 

/Pagină în construcţie. Vă rugăm să reveniţi. Mulţumim./

 

Ienjoy the massacre of ads. This sentence will slaughter ads without a messy bloodbath.

■ Leonid Dragomir – Mihai Şora, O filosofie a bucuriei şi a speranţei | 2009 ■

14 octobre 2009 § Poster un commentaire

Leonid DRAGOMIR | Mihai Şora, O filosofie a bucuriei şi a speranţei | 2009

Leonid DRAGOMIR | Mihai Şora – O filosofie a bucuriei şi a speranţei

.

.

.

APARIŢIE

Leonid Dragomir, Mihai Şora – O filosofie a bucuriei şi a speranţei, Bucureşti, Editura Cartea Românească, colecţia „Hors collection“, 184 p. in-octavo, 2009 [Redactor: Mădălina Ghiu, coperta: Radu Răileanu].

Prezentarea editorului:

Mihai Şora – O filosofie a bucuriei şi a speranţei constituie nu doar o expunere de ansamblu, ci şi o sistematizare a gândirii filosofice a lui Mihai Şora, gândire sinuoasă şi imprevizibilă, cum însuşi filosoful o caracterizează.

Leonid Dragomir nu-şi propune o interpretare a doctrinei filosofului, ci o reconstrucţie a problematicii principalelor sale cărţi de filosofie, tratate în ordine cronologică. Accentul exegezei cade pe latura creştină – personalismul creştin –, ocultată din cauza contextului în care au fost scrise şi concepute cărţile sale, publicate în ţară până în 1990. Autorul abordează „din interior“ volumele: Despre dialogul interior, Sarea pământului, A fi, a face, a avea, Eu & tu & el & ea… sau dialogul generalizat, Clipa şi timpul. Pe lângă acestea, analizează eseurile şi interviurile apărute în Firul ierbii, continuând cu dialoguri punctuale referitoare la opera sa filosofică şi la proiectele prezente şi viitoare. Între acestea, cel mai important proiect constă în traducerea şi editarea operei lui Benjamin Fondane.

Volumul reuşeşte să creeze o imagine de ansamblu asupra originalităţii operei şi a personalităţii filosofului român, demonstrând că Mihai Şora cultivă, prin însăşi vitalitatea sa creatoare, o filosofie a bucuriei şi a speranţei.

 

Filosofia lui Mihai Şora este, în latura ei ontologică, dar şi în cele ce ţin de etică, axiologie, antropologie, poietică sau politică, construită pe tensiunea dintre a fi şi a avea. „Răstignit“ pe cele două planuri corespunzând acestor verbe, omul are de dus la îndeplinire două sarcini adesea contradictorii: una ţinând de autorealizare, de împlinire fiinţială sau „mântuire ontologică“, alta, secundă ca importanţă, dar prealabilă în ordine temporală, de asigurare a condiţiilor în vederea celei dintâi.

„Doar omul este pus în poziţia de a căuta soluţii, de a trebui mereu să opteze între «da» şi «nu». Această continuă oscilare, această deliberare, prealabilă oricărei decizii umane, este ceea ce numesc dialog interior. El nu se desfăşoară la modul explicit, ba, în majoritatea cazurilor, nici măcar verbal, pentru că ar cere mai mult timp decât timpul care-ţi este lăsat pentru o hotărâre.“ (Mihai Şora)

.

 
 
.
 

Pentru a cita această pagină: Restitutio Benjamin Fondanehttp://fondane.net

 Gratias agimus.

.

.

.

 
I enjoy the massacre of ads. This sentence will slaughter ads without a messy bloodbath.

■ Jiri KYLIAN – Petite Mort | 1996 ■

28 septembre 2009 § Poster un commentaire

 

Pas de deux du ballet Petite Mort

The Nederlands Dans Theater

Chorégraphie par Jiri Kylian

Danseurs : Nancy Euverick, Sol Léon, Lorraine Blouin, Elke Schepers, Cora Kroese, Fiona Lummis, Jorma Elo, Miguel Rodriguez, Stefan Zeromski, Johan Inger, Martin Müller, Paul Lightfoot

Musique par Wolfgang Amadeus Mozart : Concerto pour piano et orchestre nr. 23 (Adagio) et Concerto pour piano et orchestre nr. 21 (Andante)

English Chamber Orchestra, dirigée par Jeffrey Tate

Au piano, Mitsuko Uchida.

 

 

Comme on jetterait une vérité sur les épaules : linceul improvisé.
Tant d’autres dans leurs goulags tracent de leurs paumes rougies
les cendres,
puis les braises ravivées.
Ils se réchauffent avec du sang mêlé à l’insensé glacé,
déversent les trous,
font craquer le vide avec un couteau d’acier
entre les dents.
 
Et savent déjà tout cela –
sensibles aux admirables dons du parjure, du pardon :

sint ut sunt 

Cette inquiétude quand on change une seule pierre à l’édifice debout depuis quelques vies,
depuis quelques absences.
 
Vous : incertain et flottant,
il vous est arrivé d’écrire la Petite Mort
pour vous effacer,
pour laisser passer votre ombre.
Oublions qu’il y a un peu plus ou un peu moins d’une vie,
oublions que la question ait pu se poser:
(simple) vocation de l’attention –
une ascendance par la turbulence.
 
Célébration du rite : vent salubre ou bouffée de vanité,
dont le sage retour sur soi-même n’est autre que cette tâche splendide,
une entrée dans les honneurs
(pensez à ceux qui, un jour, l’attendraient).
 
On ne peut que se tourner un instant vers le successeur inconnu.
Mais l’encensement ne sied bien qu’aux morts.
Vivants, nous sommes encore chancelants : droits ou iniques.
 
Pour l’intronisation dans la tombe, avant les millénaires d’oubli,
je vous ai préparé cette allusion aux poussières certaines :
durée coulant incessamment,
comme du sable,
durée qui traînera sur vous
quand vous ne serez plus.

Luiza Palanciuc

Pour citer cette page:
Restitutio Benjamin Fondane https://fondane.wordpress.com/

 

Gratias agimus.

 
I enjoy the massacre of ads. This sentence will slaughter ads without a messy bloodbath. 

 

■ Ces choses n’avaient ni commencement ni fin… ■

12 août 2009 § 3 Commentaires

Michal MACKU | Untitled |

Michal MACKU | Untitled |

 

Ces choses n’avaient ni commencement ni fin
cela ne finissait pas d’être
pas un trou, pas la moindre fissure
pas un visage lézardé!
les hommes se tenaient coude à coude, serrés,
comme pour empêcher qu’on y passe
pas une absence entre deux vagues
pas un ravin entre deux mots
pas un passage entre deux seins
lourds, gras,
et pourtant au travers de la muraille lisse
quelque chose suintait
l’écho ranci d’une fête étrange,
une sueur de musique,
les gouttes d’un sang frais qui caillait aussitôt
sur la peau morte du monde.
 

 

Image : Michal Macku, Untitled, Carbon print, No. 20 |30 x 35 cm.|

Texte : Benjamin Fondane, Au temps du poème, publié dans l’anthologie Le mal de fantômes, Édition établie par Pa­trice Beray et Michel Carassou avec la collaboration de Monique Jutrin, Liminaire d’Henri Meschonnic, Publié avec le concours du Centre National du Livre, Paris, Éditions Verdier, Collection « Poche », 2006, pp. 255.

Pour citer cet article:
Restitutio Benjamin Fondane https://fondane.wordpress.com/

Gratias agimus.

■ Benjamin et Lina | 1921 ■

10 août 2009 § Poster un commentaire

Benjamin et Lina | 1921 |

Benjamin et Lina | 1921 |

Cette photographie de Benjamin et de sa sœur aînée, Lina, a été prise, vraisemblablement, en 1921. Fondane a alors 23 ans, Lina – 26. Paul Daniel, le mari de la sœur cadette, Rodica, la publie dans la revue Manuscriptum (1976, 23/VII, nr. 2, p. 81), le trimestriel édité par le Musée de la Littérature roumaine (directeur fondateur : D. Panaitescu-Perpessicius).

 

Énigmatique (comme on dirait acrylique) : image menant à une réflexion sur le trajet de l’évanouissement. Amenuisement des traces, empreintes, visages: seule la lumière arrive à empoigner l’identité.

Ce sera l’absence qui vous ramènera à vous, à votre finitude. La trace ne fait qu’interroger le trait. Indétermination, puis vertige. Enfin, acceptation de la chute.

Il n’y a pas de trace sans le regard posé. Là, dans toute sa fragilité, dans le remous – histoire de ponts portés, de secrets émergés : survivance.

Luiza Palanciuc

 

 
Pour citer cet article:
Restitutio Benjamin Fondane https://fondane.wordpress.com/
 
Gratias agimus.
 I enjoy the massacre of ads. This sentence will slaughter ads without a messy bloodbath. 

■ În drum spre Peyresq | august 2007 ■

9 août 2009 § 3 Commentaires

Mihai Sora

 

 

Où suis-je ?

Catégorie Amamus sur INSTITUT FONDANE.