B. Fundoianu – inedit : „Eminescu şi războiul“ | 1918

15 janvier 2012 § Poster un commentaire

RESTITUTIO BENJAMIN FONDANE

RESTITUTIO BENJAMIN FONDANE

.

.

Există un destin al manuscriselor lui Fondane, iar el este indisociabil legat de al său, personal, dar într-un mod paradoxal (i.e. de semn contrar): grija ordonării textelor, a conservării variantelor succesive, ca şi febrilitatea redactării nu au avut un corespondent, cât de vag, în posteritatea lui Fundoianu; manuscrisele au fost risipite, publicarea ineditelor a fost (şi este încă) precară, aleatorie, fără vreo legătură cu regulile clasice, riguroase, ale editării unui text.

« Lire la suite »

B. FUNDOIANU – „Oscar Wilde“ | 1921

18 décembre 2011 § Poster un commentaire

.

I

.

Sunt douăzeci de ani, în 1900, un cortegiu de puţini l-au însoţit pe Wilde, obşteşte, la cimitirul din Bagneux. Pentru noi, o aniversare tristă. Să profităm de pretextul acesta al aniversării ca să corijăm câteva păreri care se vor reface la loc, cum se reface urma paşilor în nisipuri.

Wilde scria: „Sunt născut pentru excepţii, nu pentru legi“. Oamenii care ştiu ceti concep prea puţin inegalitatea asta în faţa legilor naturii. Oamenii sunt, prin ipoteză, identici. Ei admit existenţa excepţiei, cum admit existenţa miracolului. Dar ar voi să categorisească după legile fizicei comune, care e negată de miracol, şi după legile psihologiei comune, care e negată de excepţie.

Brassaï | Tache limbe | circa 1932

.
.

Wilde scria: „Şi de-ar fi viaţa, cum desigur este, o problemă pentru mine, eu nu-s mai puţin o problemă pentru viaţă“. Dar oamenii n-au nevoie de probleme. Wilde are o anecdotică: o viaţă a lui particulară, cu multe amănunte, cu multe mistere şi, la sfârşit, cu puşcărie. Cu elementele astea, poţi oricând să scrii despre Wilde şi să-i judeci opera. Poţi chiar să osândeşti. Bârfeala a devenit însăşi critica literară. Şi ori de câte ori, într-un plan, se judecă numai anecdotica, fără să se caute obârşia în temperament, de atâtea ori critica: roman, eseu sau filosofia artei, este simplă bârfeală.

« Lire la suite »

B. FUNDOIANU – „Stendhal“ | 1921

18 décembre 2011 § Poster un commentaire

Stendhal | projet d’épitaphe | cca. 1832

.

.

Citesc din când în când pe Stendhal, ca pe un stimulent. Un stimulent à rebours însă… Mi-e frică de artistul din Stendhal care nu-l poate iubi pe Chateaubriand, care nu-l poate suferi pe de Maistre şi care, în timpul compoziţiei romanului [La] Chartreuse de Parme, citeşte ca pildă de stil Codul civil.

« Lire la suite »

B. FUNDOIANU – „Scepticul Voltaire“ | 1921

17 décembre 2011 § 1 commentaire

© Luiza Palanciuc | Le rire de Voltaire | 2008

.

.

Foiletez din nou pe Voltaire, în Dicţionarul filosofic. Abia acum – întâia oară când îl recitesc pe Voltaire, după lectura lui Montaigne –, înţeleg pricina pentru care Voltaire e astăzi în mai puţină stimă. Montaigne are o limbă simplă, capabilă să asimileze orice nuanţă: pietrele în râu stau pe un fund moale, şi curgerea râului le mişcă şi le schimbă locul. Limba lui Voltaire e rigidă; cuvântul cel mai fluctuos se stabileşte în vorbă, ca într-un mormânt stătător şi de sine : e limba certitudinii.

« Lire la suite »

Norman Manea (ed.) – Romanian Writers on Writing | 2011

31 août 2011 § Poster un commentaire

 

 

Romanian Writers on Writing

  • Norman Manea (editor)
  • Sanda Cordoş (editor)
  • Carla Baricz (translator)
  • Raluca Manea (translator)

Trinity University Press

Series: The Writer’s World | Publication Date: 2011 | 336 p. in

ISBN-10: 1595340823 | ISBN-13: 978-1595340825

                               

Book Description

 

Vanity doubled by vitality, vulnerability mixed in with force, and the fear of dissolution intimately linked with the desperate pride of defeating historical time confer upon Romanian literature a special tension, born from wandering and threat. The 81 writers gathered in Romanian Writers on Writing explore this unsettling tension and exemplify the powerful, polyphonic voice of their country’s complex literature. The Writer’s World series features writers from around the globe discussing what it means to write, and to be a writer, in other countries. The series collects a broad range of material and provides access for the first time to a body of work never before gathered in English, or, perhaps, in any language.

 

 

.

.

.

Tudor Arghezi – Numerus clausus | 1923

25 août 2011 § 2 Commentaires

© Ruth Thorne-Thomsen | Levitating man | 1983

.

.

.

De la relation, souvent tendue, entre Fondane et Arghezi, il ne reste que peu de textes, éparpillés dans les revues roumaines. Sans doute Fondane sait-il priser le poète accompli qu’est déjà Arghezi dans les années trente (Cuvinte potrivite paraît en 1927; Flori de mucigai – en 1931). De même, Arghezi a dû bien sentir la fébrilité de l’impatient Fundoianu, si présent lui-même dans les périodiques roumains avant son départ pour la France, en 1923. Il faudrait cependant se demander si la tension et l’échange pour le moins coloré qui eut lieu entre les deux hommes ne sont pas davantage les signes d’une reconnaissance réciproque, plutôt qu’un malentendu foncier, touchant aux fondements de l’acte créateur et à ses contraintes ontologiques. On ne connaît que trop bien la plume acérée – aisément venimeuse – de l’éditorialiste Arghezi (v. l’accueil qu’il fit au roman Ion de Liviu Rebreanu, le traitement réservé à Brătescu-Voineşti et à bien d’autres). On connaît aussi la passion et la ferveur de Fondane lorsqu’il est amené à défendre ses idées. L’un comme l’autre détestent la mauvaise foi, les sanctifications hâtives ou sans raison valable. Pour autant : ayant eu la chance d’une longue vie (1880-1967), Arghezi a pu voir son nom entrer sur la liste des classiques – canons, modèles à suivre et autres apostilles en ce genre.  C’est loin d’être le cas pour Fondane – en France comme en Roumanie. Mais leurs similitudes surpassent cette validation extérieure, ainsi que leurs quelques différends plus ou moins rhétoriques. Demeure la lucidité dans l’analyse des faits de société. Exempli gratia : cet article paru en 1923, au sujet de la requête des étudiants à fixer le numerus clausus pour les étrangers dans les écoles roumaines.

Luiza Palanciuc

 

O inspiraţie parazitară a determinat studenţimea să ceară mărginirea numărului străinilor în şcolile româneşti. Sunt două feluri de streini în sensul secret al acestei noţiuni: sunt evreii, care legalmente nu mai sunt străini, şi străinii adevăraţi, care vin să înveţe carte românească. Studenţii români interzicând străinilor să înveţe şi să răspândească limba românească! « Lire la suite »

■ B. Fundoianu – Femme radieuse | 1917 (traduction du roumain) ■

2 avril 2011 § Poster un commentaire

M.H. Maxy | Nu | 1924



Femme radieuse

 

 

Femme radieuse comme les plaines en automne,

donne-moi ton cou, tendre nid d’oiseaux bleus,

tes mains plus pures que les pierres des rivières –

femme à l’esprit voyageur comme l’infime pollen,

à la chair plus juteuse que toute pensée.

 

 

Femme, terre sombre, je t’aime, te désire,

je te veux, comme je veux, ô femme, la bonne terre noire,

la terre fraîche qui reçut autrefois les miens,

la terre vive où bien vive est ma mission,

la terre où je veux m’endormir à jamais.

 

 

Et, malgré ceux qui sèment au désert sable et feu,

je veux – l’ombre à la ceinture, le soleil dans le dos –

offrir au grain toute la lumière, un peu d’eau ;

je veux labourer, semer, faucher, broyer avec rage

cette terre, la matrice donnée le jour premier,

où m’attend, comme dans un miroir, mon visage.

 

1917

 

 

 

 

Texte : B. Fundoianu –  „Femeie luminoasă“, dans le recueil Privelişti. Poeme, 1917-1923, Avec un portrait inédit de Constantin Brancusi, Bucureşti, Editura Cultura Naţională, 1930, 107 p. in 8°.

Traduction du roumain par Luiza Palanciuc.

 

Image : M.H. Maxy (1895-1971) – Nu, huile sur carton, 47 x 64 cm., 1924, Musée National d’Art de Roumanie.

 

 

 

Pour citer cet article:

Restitutio Benjamin Fondane – https://fondane.wordpress.com/

Gratias agimus.

 

 

 

.

■ B. Fundoianu – Correspondance | cca. 1930 ■

13 mars 2011 § Poster un commentaire

B. Fundoianu – Correspondance | cca. 1930

B. Fundoianu – Correspondance | cca. 1930



  Cher monsieur et ami, je passerai |dem| vous voir demain matin, vers midi; m’accompagneront les deux „Contimporanul“ que je vous ai promis. J’ai demandé déjà le „Cuvântul liber“ du pays.

  Je vois que vous prêtez votre concours au bal du 14 [?] Juillet. Il me sera plus qu’agréable d’y assister. Vous embêterai-je beaucoup si je vous demandais (j’espère que vous en avez les moyens…) deux places pour ce bal ? Vous me le direz de vive voix.

Bien à vous,

B. Fundoianu

                                                                                                                                      

« Lire la suite »

■ БЕНДЖАМЕН ФУНДОЯНУ – CЛОВО ■

12 mars 2011 § 2 Commentaires

© Andrei Kolkoutine

© Andrei Kolkoutine

 

БЕНДЖАМЕН ФУНДОЯНУ      

 

               CЛОВО 

                            Посвящается Иларие Воронке

 

О улей силы! Я

Хотел бы сжать рукой

Всё, что несут, тая,

Антенны солнц с собой.

О равноденствий грусть!

« Lire la suite »

■ B. FUNDOIANU | BENJAMIN FONDANE : 14 noiembrie 1898 ■

14 novembre 2010 § 2 Commentaires

 

souvenez-vous seulement que j’étais innocent

atât să v’amintiţi : că n’aveam nicio vină

|B. FUNDOIANU | BENJAMIN FONDANE|

|Iaşi, 14 noiembrie 1898 – Auschwitz-Birkenau, 2/3 octombrie 1944|

■ B. FUNDOIANU – Cîntec simplu | 1928 ■

22 septembre 2009 § Poster un commentaire

FUNDOIANU_B_facsimil_revista_UNU_Cintec_simplu

 

  • Facsimil al paginii din revista Unu, unde a fost publicat poemul (Bucureşti, octombrie 1928, nr. 6)

 enjoy the ma

Pentru a cita această pagină:
Restitutio Benjamin Fondane https://fondane.wordpress.com/

 

Gratias agimus.

ssacre of ads. This sentence will slaughter ads without a messy bloodbath.

■ B. FUNDOIANU – Literatura de mâine | 1919 ■

3 septembre 2009 § Poster un commentaire

Michel MADORE | Si tu écris, ton visage s'efface... | 2000

Michel MADORE | Si tu écris, ton visage s'efface... | 2000

Omul nu vrea să fie ignorant. Există mediocru, ca să poată cugeta mediocru, şi gândirea lui aruncă vorbe, cum arunci mei pentru canari. Omul cugetă. Dar cugetarea lui duce ca o şopârlă de cărare: până la prăpastie. Prăpastia ar putea fi urâtă. Şi ar putea fi adâncă. De aceea începem metafizica. Domeniul e larg ca un haos. E bună ipoteza şi bună conjectura. Bună simpla imaginaţie şi simpla presupunere. În lumea literară nu trage nimeni la răspundere. Aşadar, vom scri[e] despre literatura de mâine.

*

S-o luăm de la titlu: Literatura de mâine. Dar ce e literatura de azi? Dar ce e literatura de ieri? Nedumerire. Asta nu ne poate împiedica totuşi să scri[e]m despre cea de mâine! Obiceiul e vechi ca omenirea.

« Lire la suite »

■ B. FUNDOIANU – File | Odaia | 1921 ■

24 août 2009 § Poster un commentaire

DACOS | Fenêtre |

DACOS | Fenêtre |

 

Viaţa monacală trebuie să fie idiot de tristă. Judec asta după odaia mea, care e simplă. Înăuntru, mobila e de acaju şi-i cumpărată de la Iaşi, acum şaizeci de ani, când mătuşa mea s-a măritat. Tot de atunci, agăţate de pereţi, ca de o panoplie uzată, tablouri putrezesc de vechime. Tablourile evocă păingăni bătrâni şi ei de şaizeci de ani, dar mătuşa care e tânără, cum e tânără o iarbă în fiecare an crescătoare, îi culege în cârpe uscate şi-i aruncă pe geam, în curte, unde continuă printre urzici ţepoase, atele păpădiilor.

« Lire la suite »

■ B. FUNDOIANU – „Dreptul de a citi“ | 1921 ■

16 août 2009 § 1 commentaire

Hanna Sidorowicz | Bibliothèque | 2009

.

.

Zilele aceste[a], rânduind din nou cărţile în rafturi, am găsit câteva exemplare bătrâne, de a căror utilă semnificaţie nu se mai ocupă nimeni. Cărţile aveau fila netedă sau poroasă, uscată şi măslinie, unele cu scoarţa din piele de viţel, altele zăvorâte cu clampe de metal. Vârsta cărţilor o puteai citi tot atâta în culoarea şi în silueta lor, cât şi în data apariţiei, prizărită, parcă ruşinos, în dosul copertei. Dar pe coperta lor figurează titluri curioase pentru cititorul de azi: édition interdite pour la France, sau indicaţii comerciale: se vend sous manteau. Cărţi de scriitori, ajunşi astăzi în panteonul naţiunilor, se tipăresc în Bruxelles în loc să se tipărească la Paris, iar când citeşti pe copertă că s-au tipărit la Londra, un simplu catalog de bibliofili te iniţiază că s-au tipărit de fapt la Geneva.

« Lire la suite »

Où suis-je ?

Entrées taguées B. Fundoianu sur INSTITUT FONDANE.