Irina Mavrodin (1929-2012) – Poèmes | Traduction du roumain

24 mai 2012 § 4 Commentaires

© Blair Vaughn-Gruler

 

« Lire la suite »

Tristan Tzara – Înserează | Soir tombant | fac-similé et traduction du roumain | 1913

1 mars 2012 § 1 commentaire

.

.

Soir tombant
« Lire la suite »

Virgil Mazilescu – „patru fără un sfert“ | «quatre heures moins le quart» | posthume

23 février 2012 § 1 commentaire

 

.

Virgil Mazilescu | 1942-1984 |

.
« Lire la suite »

Nichita Stănescu – inedit : „Către Domnul Șora“ | 1982

6 février 2012 § Poster un commentaire

© Paul Klee | Humour macabre | 1919

.

.

Când trupul plânge, noțiunea râde,
când capul cade retezat,
nu cade strict Maria de Stuart,
ci numai tronul Engliterei e pătat.

Deci zice-vom și noi cu filosoful
că unu și cu unu fac niciunul,
deci trage-vom și noi cu tunul
în toamna ce-o avea alunul
și niciodată nu vom trage
în fragedele frage
și nici în teiul ce-l păstrăm
pentru vreo spânzurare de vreun domn

la o adică

« Lire la suite »

Alexandru Paleologu despre Virgil Mazilescu | 1984

17 janvier 2012 § Poster un commentaire

© Luiza Palanciuc | Virgil Mazilescu : va fi linişte | 2012

.

.

Un vers de Virgil Mazilescu: „vorbeşte limpede şi vei fi mâine stăpânul lumii“. Virgil Mazilescu nu vorbea limpede şi nu a fost niciodată stăpânul lumii. Cu toate acestea, Virgil Mazilescu vorbea foarte limpede şi a fost nu o dată stăpânul lumii. De câte ori îşi recita câte o poezie, el era stăpânul lumii. Nu totdeauna erai dispus să-l asculţi, dar nu era scăpare şi de fiecare dată erai subjugat chiar dacă nu o auzeai pentru prima oară. Avea atunci Virgil Mazilescu o autoritate, o siguranţă absolut suverană. Poezia lui e o poezie de o rară precizie. Deşi, cum spune Eugen Negrici în postfaţa (excelentă) la va fi linişte va fi seară, versurile lui Mazilescu „se opresc mereu şi inexplicabil (ca într-un lapsus intermitent) ori (se) suspendă agăţate de cele mai neaşteptate părţi de propoziţie sau de cuvânt“, ele sunt definitive, irevocabile, stăpânitoare. Niciun cuvânt nu mai poate fi dislocat, nicio repetiţie, niciun clişeu verbal nu e fără rost ori de prisos; „am prevăzut totul până în cele mai mici amănunte“.

« Lire la suite »

B. Fundoianu – inedit : „Eminescu şi războiul“ | 1918

15 janvier 2012 § Poster un commentaire

RESTITUTIO BENJAMIN FONDANE

RESTITUTIO BENJAMIN FONDANE

.

.

Există un destin al manuscriselor lui Fondane, iar el este indisociabil legat de al său, personal, dar într-un mod paradoxal (i.e. de semn contrar): grija ordonării textelor, a conservării variantelor succesive, ca şi febrilitatea redactării nu au avut un corespondent, cât de vag, în posteritatea lui Fundoianu; manuscrisele au fost risipite, publicarea ineditelor a fost (şi este încă) precară, aleatorie, fără vreo legătură cu regulile clasice, riguroase, ale editării unui text.

« Lire la suite »

Eugen Suciu – Bucuria anonimatului | 1979 | Traduction du roumain

9 janvier 2012 § Poster un commentaire

© Eugen Suciu par Orbán Anna-Mária | 2011

.

.

LES CELLIERS OÙ L’ON RÉINVENTE

Recommencer
ce que jamais tu n’as pu commencer
entendre
la solitude gicler
le baiser jeter une passerelle
pour le chagrin
pollen éparpillé des cristaux
entendre les molosses
grandir tout à coup
– libérés de ces lettres menues
en bas de la page lorsque tu
voulais juste y inscrire l’année et le jour
caresser le poème
comme le crâne de ta bien-aimée
quand tu lui racontes
le voyage au pays de l’humilité
à bout de forces
oublier un instant ce que tu disais
sentir tes artères vides
tels les celliers où l’on réinvente
l’étrange créature – le cri

sentir
qu’il suffirait d’un seul papillon
pour t’effondrer

.

.

© Mircia Dumitrescu | photo : Orbán Anna-Mária

.

.

« Lire la suite »

IN MEMORIAM MARIANA ŞORA

19 décembre 2011 § 1 commentaire

Mariana Şora | 1917 – 2011 |

.

.

IN MEMORIAM MARIANA ŞORA

| Budapesta, 26 mai 1917 – München, 19 decembrie 2011 |

.

Ego scriptor

Mariana Şora, la ieşirea din timp

.

.

Mon cœur mis à nu. Sub această expresie ar putea sta întreaga operă a Marianei Şora: nu inima dezvăluită (aşa cum a fost trădat Baudelaire în limba română), ci sufletul în palmă. Căci există, în această operă, o generozitate funciară, pe care literele noastre (împovărate de vidul atâtor orgolioase credinţe în sine) nu o practică spontan şi destins, ori au îngropat-o de mult sub tribulaţii conjuncturale.

« Lire la suite »

Nichita Stănescu – Parmenide

13 décembre 2011 § Poster un commentaire

 

„...Ochii îmi erau numai pentru vedere...“

.

.

Se dedică Domnului Mihai Şora

.

.

Atunci şi numai atunci când a apărut natura
au apărut şi lucrurile.
Vai mie, ochii îmi erau numai pentru vedere,
urechile numai pentru auz,
creierul meu gravid de un cuvânt
încă nu născuse,
iar cât despre înţelesul cuvântului –
în jurul meu era o tăcere
atât de absorbitoare:
ca mirosul dulceag al unui copil mort.

Vai mie,
vai mie,
dar mai ales vai celui
care m-a făcut să înţeleg
înţelesul.

.

  • Text : Nichita Stănescu, „Parmenide“ (circa 1980)
  • Crochiu : Luiza Palanciuc

.

.

Aurel Pantea – Dragostea… (2011)

23 octobre 2011 § Poster un commentaire

.

.

.

« Lire la suite »

Gheorghe Iova – existarea în faţa mea se ridică… (1970)

23 octobre 2011 § 1 commentaire

.

.

.

« Lire la suite »

Ion Mureşan – L’espoir | 2010 | traduction du roumain

17 septembre 2011 § 1 commentaire

© Mircia Dumitrescu

.

.

Mal. « Lire la suite »

Constantin Stan – Trăieşte şi mergi mai departe (fragment) | 2009

21 août 2011 § Poster un commentaire

© Vladimir Veličković

.

.

.

,,Cel care eşti acum este acela care ai fost, răspunde ea, cel care vei fi în viitor este reprezentat de ceea ce faci acum, înţelegi, rezultatele faptelor noastre se rumenesc încet, afectându-ne mult după ce am uitat şi că le-am făcut, fiecare faptă se întoarce la noi, trăgând după ea şi silueta urii de sine, dar siluetele alea aparţin trecutului, dragul meu, durerea pe care o simţi acum este forma consecinţelor, fructul lor ajuns la maturitate, iar partea bună a acestui lucru este aceea că momentul de faţă reprezintă sfârşitul drumului.“

Zeruya Shalev

 

…uitându-mă în lungul străzii, în acea zi toridă de vară, am simţit că de fapt totul e inert, fără viaţă, împietrit ca după un mare cataclism, « Lire la suite »

■ Revue ALTERMED – n° 4 : «Cultures roumaines», coordonné par Andreia Roman et Michel Carassou ■

16 juin 2011 § Poster un commentaire

Numéro coordonné par Andreia Roman et Michel Carassou

Invitation

Les Éditions Non Lieu vous invitent à la présentation du n° 4 de la revue Altermed, coordonné par Andreia Roman et Michel Carassou: «Cultures roumaines».

En présence d’auteurs et de collaborateurs de la revue et en présence de Smaïl Goumeziane, directeur d’Altermed, qui présentera le livre qu’il vient de publier: Algérie. L’Histoire en héritage.

Le jeudi, 23 juin 2011, à partir de 19 heures
Chez BARAK
29, rue Sambre-et-Meuse – 75010 Paris
Métro Belleville

Pour d’autres informations utiles, catalogue et bons de commande, veuillez consulter le site des Éditions Non Lieu.

.

.

.

■ Ion Zubaşcu – in memoriam ■

30 mai 2011 § 2 Commentaires

© Luiza Palanciuc | in memoriam Ion Zubaşcu (1948-2011)

Ion Zubaşcu (1948-2011)

Chant Premier

| extrait traduit du roumain |

Je me trouve en perpétuel état de disponibilité. Durant des journées entières, devant mes enfants (au fait : j’aurais aimé avoir tous les enfants qu’un couple d’humains peut avoir dans une vie), je me glisse dans un rôle ou dans un autre, je me surprends commencer à jouer ce rôle, j’attrape au vol toutes sortes d’ondes, par je ne sais quelles antennes de cet appareil psychotronique que je suis.

J’ai appris tout seul à jouer de la plupart des instruments de musique, je m’en suis bricolé de nouveaux, sur lesquels j’ai fait exercer mes doigts de pied jusqu’à ce qu’ils soient aussi souples et mobiles que ceux des mains. J’ai ravivé le sens assoupi de mon odorat. Un été, pendant l’adolescence, je me suis retiré dans les montagnes de Tiblès et – avec quelques plantes et des fleurs sauvages aux parfums différents, pour chaque note musicale – je me suis faite une flûte de pan ; ainsi je courais dans les vallées, jouant de ma flûte, enivré par la musique des senteurs. Lorsque je suis redescendu à Dragomiresti, je ne supportais plus personne à mes côtés, pas même ma mère ou ma sœur Ileana.

« Lire la suite »

■ Luiza Palanciuc sur Mircea Horia Simionescu ■

20 mai 2011 § 1 commentaire

Mircea Horia Simionescu | 1928-2011 |

Mircea Horia Simionescu (Târgovişte, 23 janvier 1928 – Bucarest, 18 mai 2011) – écrivain roumain, auteur d’une œuvre romanesque (pour le moins) étrange, souvent associée à ce que l’on pourrait appeler l’avant-post-modernisme, dont l’insolite, la facticité ou encore le côté ludique ne sont pas sans rappeler certaines «constructions» du Nouveau Roman ou le rejet d’une confiance surannée dans la nature humaine. Fictions livresques, ses romans gardent toutefois un rapport au réel (ne serait-ce que par le traitement réservé à l’autoréférence), mais il s’agit plutôt d’une réécriture, en tant que telle, et de l’ostensible exploitation de la métafiction. Sur ces liens étroits entre les antécédents livresques, le réel et sa diction – l’article ci-dessous (paru dans un périodique roumain, en janvier 2008). LP

  

Ficţiune şi dicţiune

« Lire la suite »

Où suis-je ?

Entrées taguées littérature roumaine sur INSTITUT FONDANE.